Parliamentary debates

Domnul Ioan Oltean:

"Limitarea rolului statului în economie, un obiectiv imposibil de atins pentru guvernul USL"

În declaraţia mea politică de astăzi vă voi supune atenţiei o analiză a situaţiei actuale a economiei româneşti, mai precis a felului complet păgubos în care guvernul USL înţelege să conducă ţara prin încurajarea amestecului statului în economie, cu toate consecinţele negative ce decurg din aceasta.

Doamnelor şi domnilor colegi, educaţia pe care am primit-o cu toţii de la grădiniţă şi până în universităţi, îngrijirea sănătăţii, protecţia faţă de concetăţenii agresivi, incendii ori calamităţi, sistemul de justiţie şi multe altele sunt furnizate de către administraţia publică pe baza finanţării bugetare. Dar apar în mod firesc două întrebări: care este motivul pentru care statul furnizează aceste bunuri, respectiv ce activităţi trebuie finanţate cu certitudine de la buget.

Pentru a putea răspunde la aceste întrebări va trebui să analizăm problemele economice pe care guvernul le are de rezolvat, dar pe care din nefericire le ignoră.

Este cunoscut faptul că pieţele asigură reglarea sistemului economic, prin stabilirea preţurilor de echilibru ca urmare a jocului concurenţei. Teoretic, pentru a funcţiona cât mai eficient, pieţele trebuie să fie cât mai apropiate de concurenţa perfectă. Eşecul pieţei descrie acel ansamblu de situaţii în care nu sunt îndeplinite condiţiile necesare obţinerii unei soluţii privind funcţionarea eficientă a pieţelor.

Lăsat să funcţioneze absolut fără restricţii, dar şi limitat neraţional, ceea ce nu este de dorit, dar se întâmplă, sistemul de piaţă nu va fi suficient de eficient. Va exista tendinţa de a se produce prea mult din anumite bunuri şi prea puţin din altele. Se poate ajunge astfel la situaţii de penurie pentru anumite bunuri, sau chiar la absenţa lor cu desăvârşire, ceea ce implicit duce în timp la creşterea preţurilor, fapt care apasă enorm asupra puterii de cumpărare şi a nivelului de trai al populaţiei.

Esenţa eşecului mecanismului de reglare a pieţei constă de fapt în inabilitatea indivizilor de a mai coopera între ei. Pare astfel că guvernul USL îşi doreşte ca România să devină o ţară de asistaţi sociali, numai buni de a vota cum li se sugerează. Astfel, într-o societate egalitaristă, aşa cum vor actualii guvernanţi, oricine vrea să facă şi chiar realizează ceva, este lovit în primul rând prin impozitare, descurajat şi pus la colţ de un stat autoritar şi păgubos.

Aceste situaţii sunt răspunzătoare în mare parte de apariţia costurilor de tranzacţie ridicate de pe piaţă, pentru ca într-un stat democratic, în mod normal schimburile de pe piaţă nu sunt costisitoare, cu excepţia costurilor de transport şi de desfacere. Costurile de tranzacţie includ costurile de informare, costurile de decizie, costurile de negociere şi costurile legale necesare încheierii contractelor. De exemplu, poate fi destul de costisitor atât pentru consumator, cât şi pentru producători să se informeze despre intenţiile lor reciproce. Dar existenţa acestor costuri îndepărtează pieţele de condiţiile necesare funcţionării eficiente. De aici rezultă că o posibilă funcţie economică a guvernului ar consta în a interveni în funcţia alocativă a pieţei, pentru a-i corecta efectele negative. Însă observăm că acest lucru nu se întâmplă, guvernul fiind, desigur, ocupat cu alte proiecte mult mai "importante".

Un alt sens al eşecului pieţei este dat de modul în care aceasta asigură echitatea, justiţia socială privind distribuţia veniturilor şi a bogăţiilor. Deşi clamează justiţia socială şi se declară sus şi tare un apărător al celor mulţi şi săraci, şi întrucât piaţa singură poate eşua în rezolvarea acestei probleme, guvernul ar trebui să intervină prin măsuri coerente economic, pentru a aduce această distribuţie în limite sociale rezonabile şi a eradica astfel decalajele sociale şi economice.

Dar în loc de prosperitate, ce observă cetăţeanul român şi simte pe propria piele şi în propriul buzunar? Disfuncţionalităţile pieţelor se regăsesc la nivelul economiei naţionale sub forma inflaţiei, şomajului, stagnării creşterii economice, dezechilibrelor balanţei de plăti etc. Ceea ce guvernul USL nu înţelege este că funcţionarea normală a pieţelor necesită respectarea anumitor reguli privind desfăşurarea tranzacţiilor.

Şi nu în ultimul rând, fără existenţa unui sistem juridic funcţional nu se poate asigura disciplina contractuală, respectiv menţinerea comportamentelor individuale în limitele impuse de societate. Dar, stimaţi colegi, dacă ar exista interesul ca toate caracteristicile necesare funcţionării eficiente a pieţelor să existe şi dacă s-ar pune problema coordonării acţiunilor tuturor agenţilor economici la producerea de plusvaloare, atunci funcţiile guvernului s-ar limita doar la redistribuirea veniturilor şi la asigurarea justiţiei sociale, ceea ce până acum, în cazul guvernului USL, a rămas doar în stadiul de proiect.