Parliamentary debates

Domnul Ion Bălan:

"Şcolile agricole, răspunsul la întrebările copiilor de la ţară"

Ne-am obişnuit să vorbim despre şansa la educaţie a copiilor din mediul rural ca despre o chestiune care priveşte doar pe familiile acestora. Consider că este greşit şi contraproductiv, deoarece generaţii întregi se pierd în încercarea de a urma şcoli la oraş, facultăţi pe bani grei (cine îşi permite sacrificiul), îngroşând rândurile şomerilor cu diplomă.

M-am adresat şi ministrului educaţiei cu această problemă şi vin cu ea şi în faţa dumneavoastră, pentru că rezolvarea acesteia depinde în mare măsură şi de noi şi de contribuţia noastră la reforma continuă a sistemului de învăţământ. Şi am în vedere aici reintroducerea în sistemul educaţional a şcolilor profesionale, lucru care s-a întâmplat în 2012, dar care nu a avut impactul scontat.

Elevii şi familiile acestora sunt prea puţin atraşi de şcolile profesionale, în lipsa unei informări corecte şi punctuale. Nu ştiu că în România piaţa muncii oferă prea puţine locuri de muncă pentru absolvenţii de studii superioare, în comparaţie cu numărul tot mai mare al acestora. Nu ştiu, cu siguranţă, că 80% dintre absolvenţi nu profesează meseria pentru care s-au pregătit. Şi, ca să aveţi în faţă şi nişte cifre, anul trecut am avut 44.233 de absolvenţi specializaţi în studii juridice, 6.030 în studii politice şi administrative şi 2.000 în jurnalism şi ştiinţele comunicării, dar n-am pus la dispoziţia lor tot atâtea locuri de muncă. Şi, cel mai important, părinţii şi copiii acestora nu ştiu sau ignoră faptul că în ziua de astăzi este crucial să cunoşti o meserie pentru a avea garanţia unui loc de muncă.

Există un paradox - în timp ce ţara este asaltată de copii cu diplome, sectorul agricol deplânge lipsa specialiştilor, iar fermierii şi investitorii în agricultură reclamă nevoia de personal adecvat.

O soluţie pentru reconfigurarea lucrurilor şi aşezarea lor pe un parcurs firesc, care să ducă la evoluţie pozitivă, este reintroducerea în sistemul de învăţământ a şcolilor agricole în mediul rural. Şi, oricât de retrogradă le va părea unora, ideea este foarte bine pusă în practică în alte ţări, unde agricultorii cu investiţii mari sponsorizează cursurile elevilor care le devin, la absolvire, angajaţi profesionişti.

Şansa copiilor care provin din familii sărace, de la ţară, nu este alta decât tot în zonele în care s-au născut. Însă noi putem determina dacă viitorul lor este unul bun, cu perspectiva unui trai decent sau, din contră, unul plin de lipsuri şi bazat exclusiv pe un ajutor social de la stat. Şi, în această idee, adaug şi perspectiva diminuării fenomenului de şomaj rural şi pe acela al abuzului în acordarea ajutoarelor sociale.

Dar, revin, pentru ca toate acestea să devină realitate, este nevoie de susţinerea şi implicarea noastră. De aceea, lansez astăzi un dialog despre şcoala agricolă în mediul rural.