Parliamentary debates

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Doresc să aduc în discuţie în faţa dumneavoastră două evenimente economice, modificări legislative care pot aduce mari prejudicii economiei româneşti şi fiecărui cetăţean în parte, în cazul în care nu sunt corect gestionate, şi anume: acciza pe carburant şi aşa numita "taxa pe stâlp".

Fenomenul implementării acestor măsuri pare să repete scenariul vechi şi arhicunoscut din ultimii 24 de ani: populaţia plăteşte anumite cercuri de interese, "băieţii deştepţi" marchează profituri uriaşe, ţara sărăceşte şi românii se aleg cu "praful de pe tobă".

Impresionant profitul Petrom din anul 2013, nu-i aşa? Peste un miliard de euro, cu 23% mai mare decât în anul 2012! I-am felicitat, i-am dat exemplu de management excelent, le-am urat succes şi, cum pare firesc, le-am şi mulţumit pentru faptul că oferă locuri de muncă bine plătite şi susţin campanii de interes social, cultural etc. Pare că nu ne mai aducem aminte în ce condiţii dezavantajoase a fost privatizat Petromul de către Guvernul Năstase, sub sloganul că statul este cel mai prost administrator. Dacă analizăm comparativ statisticile, constatăm că statul german sau statul polonez (ca să venim mai aproape de noi) nu este un stat "prost administrator". Poate că ar fi cazul să modificăm sloganul cel vechi, în baza căruia avuţia naţională s-a evaporat, fără echivalent, în buzunare private cu domiciliul dincolo de graniţă în: "statul român este prost administrator". Şi, mai ales, poate că este vremea să acţionăm în sensul apărării interesului românilor.

Acciza şi taxa pe stâlp sunt, din acest punct de vedere, o nouă provocare pentru Guvernul român.

Nu pun acum în discuţie oportunitatea acestor noi surse de venit la un buget "sărăcit" de anii de criză economică, de politicile economice de austeritate extremă ale Guvernului Boc, de reorganizarea ANAF care a perturbat încasările. Pe această temă se pot purta discuţii pro şi contra, cu argumente deopotrivă pertinente. Genul acesta de discuţii abat atenţia asupra unui aspect esenţial: modul în care se aplică aceste măsuri care condiţionează, în ultima instanţă, buzunarul din care vor fi achitate.

După cum se observă, ambele taxări au în mare parte legătură cu macrostructuri economice din zona energetică, adică exact cu acele structuri în faţa cărora statul român a capitulat fără condiţii de fiecare dată. Şi totuşi (noroc cu legislaţia din UE) România are o instituţie "filtru" care, în anumite condiţii, poate stopa transferul unor costuri în buzunarul consumatorului final şi poate determina ca sarcina de plată să mai micşoreze profitul societăţilor comerciale care operează în sectorul energetic. Această instituţie este Autoritatea Naţională de Reglementare Energetică.

S-a creat în mediul politic un curent de susţinere a autonomiei acestei instituţii. Autonomie faţă de cine?! Faţă de consumatorul final (industriaş român sau simplu cetăţean român) al cărui interes trebuie să-l apere? Taxele în discuţie sunt vitale şi pot altera grav nivelul de trai, şi aşa precar în ţară, inclusiv prin falimentele "în lanţ" pe care depăşirea suportabilităţii fiscale a producătorilor energofagi le poate cauza. Aceleaşi taxe, raportate la nivelul profiturilor pe care le înregistrează sunt un pumn de mărunţiş.

Fac apel la dumneavoastră, stimaţi colegi, să creăm cadrul de voinţă politică şi legislaţia necesară pentru ca reglementatorul în energie, ANRE, să acţioneze în interesul real al României şi să nu aprobe introducerea în preţuri ale acestor taxe, oprindu-le pentru colectare la nivelul companiilor din energie.