Parliamentary debates

Domnul Cornel-George Comşa:

"Incertitudinile Tratatului de la Minsk"

Chiar dacă tratativele de la Minsk s-au încheiat joi, 12 februarie a.c. cu un acord de încetare a focului, Ucraina este departe de a-şi fi găsit liniştea în acest conflict regional. Deocamdată nu este clar dacă acordul încheiat joi la Minsk, în urma negocierilor între preşedintele ucrainean Petro Poroşenko, preşedintele rus Vladimir Putin, cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez Francois Hollande, va dura suficient cât să asigure o redobândire a suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a Ucrainei.

În primul rând, cele 13 puncte negociate la Minsk oferă căi legale separatiştilor de a redobândi pe căi constituţionale şi aparent democratice puterea asupra regiunilor separatiste din estul Ucrainei. Această perioadă de tranziţie nu reprezintă decât un prilej de revitalizare a planurilor operaţionale şi tactice ale separatiştilor, dar şi ale Moscovei. Descentralizarea care se impune ţării nu face decât să diminueze efectele politicilor pro-europene ale Guvernului de la Kiev în regiunile din estul Ucrainei, dând posibilitatea Rusiei de a-şi exercita o forţă economică şi politică, precum cea din fostele state satelit ale URSS.

În al doilea rând, Preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko, este pus în postura de a acorda amnistie totală tuturor rebelilor prinşi şi condamnaţi conform legii. Această măsură sfidează idealurile revoluţiei pro-democratice şi memoria soldaţilor ucraineni căzuţi pe câmpul de luptă. Amnistierea unor criminali de război va încuraja implicit politica expansionistă a Rusiei şi va confirma acea notă de slăbiciune a Uniunii Europene în relaţiile cu Federaţia Rusă. Pe lângă toate acestea, Ucraina trebuie să se conformeze cu privire la deciziile pe care cei 3 lideri mondiali le convin, fără a putea să-şi urmărească interesul naţional conform voinţei populare, acela de a avea în cel mai scurt timp toate regiunile sub administraţia de la Kiev şi a începe o nouă etapă în integrarea europeană.

Consider că acest Tratat de pace de la Minsk trebuie atent urmărit de către toate statele Uniunii Europene pentru a asigura un echilibru în revendicările fiecărei părţi. Cei doi lideri europeni implicaţi în negociere ar trebui să sublinieze legitimitatea şi rolul Ucrainei în acest proces, ţara vecină nouă fiind principala parte agresată.

Nu în ultimul rând, cred că Ministerul Afacerilor Externe şi Guvernul României trebuie să propună tuturor statelor membre ale Uniunii înfiinţarea unui grup de negociatori europeni care să acţioneze în favoarea intereselor Ucrainei şi care să lupte pentru conturarea mai clară a drumului de parcurs pentru integrarea europeană şi redobândirea integrităţii teritoriale.