Parliamentary debates

Doamna Eleonora-Carmen Hărău:

Pe parcursul dezbaterii privind proiectul de exploatare minieră de la Roşia Montană am susţinut, chiar şi de la această tribună, că numai o discuţie bazată pe argumente, pe fapte şi date concrete, poate fundamenta luarea unei decizii corecte, în condiţiile în care cele două tabere - pro şi contra - create în jurul proiectului par de neconciliat.

Am salutat, în spiritul deciziei asumate de PNL, crearea Comisiei speciale în Parlament pentru discutarea Proiectului de lege privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană. Mai mult, am încercat să mă documentez, apelând la studii de specialitate, la documente oficiale şi decizii deja semnate până la acest moment, ascultând în acelaşi timp şi opiniile specialiştilor şi urmărind cu interes luările de poziţie ale reprezentanţilor instituţiilor implicate şi invitate la Parlament.

Pentru fundamentarea propriei decizii, am cântărit pe de o parte necesitatea României de a-şi valorifica resursele, de a se dezvolta, de a crea locuri de muncă şi bunăstare pentru cetăţeni, iar pe de altă parte costurile post-exploatare pe care le implică tehnologiile folosite şi modul în care sunt ele acoperite de garanţiile de mediu pe care le lăsăm moştenire generaţiilor viitoare.

Am ascultat şi argumentaţia celor de la Roşia Montană Gold Corporation, părerile localnicilor şi ale celor din împrejurimi, aşa cum am încercat să găsesc un numitor comun în glasul străzii, exprimat de ceva timp în Piaţa Universităţii.

Am consultat, prin sondaj efectuat pe un eşantion reprezentativ, cetăţenii din colegiul meu, municipiul Hunedoara, cărora le-am adresat întrebarea: "sunteţi de acord cu proiectul RMGC?"

Cu toate acestea, consider că opinia specialiştilor în domeniu trebuie sa fie decisivă în fundamentarea deciziei politicienilor.

Pe data de 8 octombrie a.c., domnul Ştefan Marincea, directorul Institutului Geologic al României (IGR) a fost invitat la Comisia parlamentară pentru Roşia Montană pentru a prezenta punctul de vedere al instituţie pe acest subiect. În expunerea sa, domnul Marincea a criticat proiectul de exploatare, susţinând cu argumente ştiinţifice că modul de prezentare a analizelor de către compania RMGC în ceea ce priveşte hărţile seismice este viciat, mai mult, proiectul presupunând costuri uriaşe după exploatare.

Membrii Comisiei parlamentare au luat act de această opinie, pentru a o înregistra în cadrul Raportului special pe care îl vor elabora şi îl vor prezenta spre dezbatere celor două Camere.

Peste o săptămână, Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) a anunţat că directorul Institutului Geologic al României (IGR) Ştefan Marincea a fost schimbat din funcţie. Motivele, invocate destul de confuz, au făcut referire la atitudinea domnului Marincea în problema cutremurelor din Galaţi. Interesantă şi suspectă coincidenţă! Pare-se că în loc să ţină cont de o părere ştiinţifică avizată privind Roşia Montană, drept răsplată, autorităţile au inventat motive pentru demitere, fiind un exemplu negativ despre cum să preţuieşti expertiza specialiştilor şi să le încurajezi performanţa şi onestitatea.

În aceste condiţii, nu te poţi împiedica să te întrebi, totuşi, ca şi cetăţean, cine a decis demiterea, ministerul de resort sau RMGC?

În faţa unei astfel de atitudini, greşită din punctul de vedere al momentului total nepotrivit ales pentru demiterea unei personalităţi ştiinţifice cu opinie antiproiect RMGC, dând aspect de măsură represivă, strada reacţionează, agresându-l pe ministrul culturii, domnul profesor Daniel Barbu, care a dat unul dintre avize pentru proiect.

Impresia care se creează este că fiecare parte scoate "la luptă" mijloacele de care dispune. Din această confruntare putem pierde cu toţii tot ceea ce s-a câştigat din punct de vedere democratic în ultimii 23 de ani.

Îi invit, cu respect, la reflecţie pe toţi cei implicaţi! Totodată, vă anunţ, cu toată responsabilitatea, că, personal nu voi vota proiectul RMGC deoarece am constat că este nociv pentru prezentul democratic al societăţii româneşti, iar prin anvergura "deranjului" pe care îl produce în mediul natural, mai mult chiar decât prin folosirea cianurii, are un mare potenţial de nocivitate viitoare pentru apa, aerul şi solul României!