Parliamentary debates

Domnul Cornel-Mircea Sămărtinean:

"Relaţiile bilaterale ale României cu Ucraina în contextul tensiunilor cu Rusia"

Patru obiective majore au stat la baza discuţiilor dintre preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, şi preşedintele Ucrainei, Petro Poroşenko cu ocazia vizitei pe care preşedintele României a efectuat-o la Kiev săptămâna trecută la invitaţia omologului său ucrainean.

În primul rând, România îşi doreşte un vecin stabil din punct de vedere politic, care să facă paşi concreţi în ceea ce priveşte consolidarea statului de drept.

În al doilea rând, România vrea o Ucraină mai stabilă economic, pentru că asta ar însemna un partener real din acest punct de vedere, cu o piaţă interesantă de desfacere.

În al treilea rând, România vrea să rezolve câteva dosare bilaterale spinoase cu Ucraina, care au minat relaţiile dintre cele două ţări în ultimii 20 de ani: canalul Bâstroe, datoriile de la combinatul Krivoi Rog, situaţia minorităţii române din Ucraina.

În al patrulea rând, România doreşte ca Ucraina să fie de partea Republicii Moldova în formatul de negocieri 5+2 privind Transnistria, astfel încât să se încerce izolarea politică a Rusiei.

România, prin vocea preşedintelui său, şi-a reafirmat poziţia solidă în interiorul Uniunii Europene din punct de vedere politic, edificatoare în acest sens fiind recenta vizită pe care preşedintele României a efectuat-o în Polonia. Una din concluziile care s-au desprins din întâlnirea la nivel înalt a fost aceea că România şi Polonia încearcă să creeze un binom puternic în flancul estic al NATO şi UE.

"Este absolut necesar să ne asigurăm aliaţii, în special pe cei din flancul de est, că ei vor fi sprijiniţi în cazul oricărei provocări prevăzute de Articolul 5 al Tratatului Alianţei Atlantice". Este declaraţia generalului Adrian Bradshaw, comandantul adjunct al forţelor NATO din Europa. Este o declaraţie aşteptată cu siguranţă de liderii ţărilor NATO situate la graniţa Alianţei sau chiar a Rusiei, aşa cum este şi ţara noastră, având în vedere faptul că se pune întrebarea dacă Alianţa va reacţiona şi mai ales cum, dacă va aplica Articolul 5 în cazul în care Rusia are în plan un atac asupra unuia din statele membre aflate în vecinătatea sa.

În acest context, vizitele preşedintelui Klaus Iohannis la Varşovia şi apoi la Kiev, susţinerea unor sancţiuni mai dure împotriva Rusiei, prefigurarea unei alianţe România-Polonia-Ucraina (toate trei parteneri speciali ai SUA) au fost absolut necesare. O temă de interes major pentru România o constituie situaţia din Crimeea. În cazul anexării Crimeii şi al escaladării conflictului din estul Ucrainei, se impune ca în politica externă românească să avem o linie fermă de condamnare a acţiunilor Rusiei şi de susţinere a principiului inviolabilităţii teritoriului suveran.

Un alt mare obiectiv pe care preşedintele României l-a bifat la Kiev a fost asigurarea sprijinului României în bătăliile diplomatice din UE şi de la ONU, acolo unde aliaţii tradiţionali sau conjuncturali ai Rusiei încearcă să blocheze sau să îndulcească sancţiunile la adresa Kremlinului. Ucraina şi-a manifestat dorinţa ca România (eventual în tandem cu Polonia) să fie un susţinător constant în demersul său referitor la aderarea la Uniunea Europeană, oricât de îndepărtată ar putea fi această perspectivă.

Ucraina a afirmat faptul că va îndeplini reformele interne referitoare la consolidarea democraţiei şi întărirea statului de drept, reforme fără de care nu este posibilă finalizarea parcursului său european. Consolidarea democraţiei şi întărirea statului de drept sună ameninţător pentru o clasă politică nereformată, cum este cea din Ucraina, dar au ecou maxim în rândul ucrainenilor care au ieşit în Maidan în 2013-2014 să lupte pentru libertate şi democraţie.

O altă temă abordată a fost cea referitoare la situaţia comunităţilor etnice. Preşedintele Klaus Iohannis a declarat la Kiev că a convenit să ofere o vizibilitate mai bună comunităţilor etnice, care trebuie să devină "un liant şi un pod" între România şi Ucraina. "În acest sens, este nevoie ca mecanismele relevante pe linie guvernamentală să-şi reia activitatea şi să abordeze aspecte de actualitate. Dorim ca prin toate acţiunile noastre să vedem efecte pozitive în ceea ce priveşte contactele directe între cetăţenii noştri si proiecte comune în plan economic şi cultural", a declarat preşedintele Klaus Iohannis.

România a primit refugiaţi din Ucraina, tratează militari ucraineni răniţi pe frontul din Donbas, cu toate că în ultimii ani, România nu a investit nimic în medicina militară de război. Se impune ca Guvernul României să aloce mai mult pentru mărirea bugetului Ministerului Apărării Naţionale, nu în 2017, aşa cum prevede pactul politic, ci cât mai curând posibil.

Un alt subiect sensibil discutat a fost renunţarea Ucrainei de a continua cu faza a doua a construirii canalului Bâstroe, din cauza căruia România pierde sume importante de bani prin reducerea traficului fluvial pe canalele româneşti, precum şi monopolul ieşirii de pe Dunăre în Marea Neagră. Nu în ultimul rând, pe agenda discuţiilor dintre cei doi preşedinţi a figurat şi subiectul legat de cooperarea energetică, ocazie cu care preşedintele ucrainean a subliniat faptul că Kievul doreşte micşorarea dependenţei economice faţă de Rusia. În plus, preşedintele Poroşenko a afirmat că ar fi necesară înfiinţarea unei linii aeriene directe între Kiev şi Bucureşti.

România se pronunţă pentru o "resetare" a relaţiilor cu Ucraina, într-un moment de maximă vulnerabilitate pentru marele vecin de la est. Astfel, România îşi doreşte un vecin stabil din punct de vedere politic şi al securităţii, care să ne garanteze existenta unui buffer geografic faţă de o Rusie cu evidentă vocaţie expansionistă.

Rămâne de văzut dacă prin acţiunile sale pe care le va întreprinde Ucraina îşi doreşte cu adevărat o cooperare politică bilaterală serioasă, diplomatică şi pe teme de securitate cu România.