Parliamentary debates

Domnul Ioan Tămâian:

"O gestionare corectăşi eficientă a câinilor comunitari - alternativa la eutanasiere"

Povestea copilului de 4 ani muşcat de câini în Bucureşti a făcut înconjurul tuturor televiziunilor şi a creat un nou motiv de dispute atât pe plan social, cât şi politic. Problema câinilor comunitari a fost dezbătută ani întregi în ţara noastră, existând şi cadrul legal de rezolvare a acesteia, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 privind aprobarea programului de gestionare a câinilor fără stăpân, aprobată prin Legea nr. 227/2002. Conform precederilor actului normativ amintit, Consiliile Locale au obligaţia de a înfiinţa servicii specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân.

Personal nu sunt de acord cu eutanasierea tuturor câinilor fără stăpân, considerând aceasta o faptă plină de cruzime faţă de respectivele animale, care, în multe dintre cazuri, au fost abandonate pe stradă de către stăpânii lor din nenumărate motive, unele dintre ele de ordin financiar. De altfel, Legea nr. 205/2004 privind protecţia animalelor interzice total aplicarea de rele tratamente animalelor, precum şi obligativitatea stăpânilor acestora de a le oferi îngrijire şi adăpost.

Este necesar să ne îndreptăm privirea spre ţările Uniunii Europene, care nu adoptă măsuri de eutanasiere. Rezolvarea optimă a problemei câinilor comunitari fără stăpân o reprezintă amenajarea de adăposturi în fiecare localitate din ţară, sub îndrumarea şi controlul consiliului local respectiv, conform legislaţiei, din fondurile alocate cu această destinaţie, şi care nu sunt deloc neglijabile, pe terenuri alocate din fondurile de rezervă ale consiliilor locale şi judeţene. Din aceste adăposturi, persoanele care vor dori să adopte unul sau mai mulţi câini vor putea face acest lucru, cu condiţia existenţei unei baze de date cu aceştia, actualizată periodic.

Astfel, edilii, prin serviciile din subordine, ar trebui să procedeze la un recensământ special al câinilor din fiecare localitate, animale cărora să le fie introduse cipuri având înregistrate numele, adresa şi numărul de telefon al deţinătorului, precum şi datele câinelui. În acest fel, proprietarul va putea fi anunţat atunci când este găsit animalul de către serviciile de ecarisaj. Totodată, prin hotărâri la nivelul localităţii, vor trebui luate măsuri pentru a obliga proprietarii de câini să îşi întreţină animalele, fără a fi nevoiţi să plătească un impozit pentru deţinerea lor, dar cu un efect coercitiv de aplicare a unor amenzi în cazul în care îşi abandonează animalul pe străzi şi, de asemenea, urmare a neconformării la somarea scrisă de a-l ridica din adăpostul local, în urma pierderii acestuia.

O metodă de a-i face pe stăpânii câinilor mai responsabili este de a steriliza câinii fără pedigree, aflaţi în gospodării. În acest fel, va putea fi evitată abandonarea puilor pe domeniul public, şi implicit, apariţia pe străzile oraşelor a unor alte generaţii de câini. De asemenea, atât proprietarii câinilor de rasă, cât şi cei ai câinilor comunitari ar trebui să fie obligaţi la deţinerea unui carnet de sănătate pentru fiecare câine deţinut, păstrând astfel o evidenţă a stării de sănătate a acestuia. Pentru implementarea tuturor aspectelor prezentate, autorităţile locale vor trebui să înfiinţeze un serviciu de poliţie a animalelor, menit a verifica corectitudinea informaţiilor, condiţiile de deţinere a animalelor de către proprietari şi modul de respectare a hotărârilor consiliului local de către deţinătorii de animale.

Multe dintre vocile care au fost auzite în aceste zile în mass-media au făcut referire la lipsa fondurilor destinate hranei câinilor aflaţi în adăposturi. O colaborare sub formă de protocoale, încheiate între consiliile locale şi marii retaileri sau micii comercianţi şi producători locali, în funcţie de specificul zonei, ar putea rezolva şi acest aspect. Zilnic, pe piaţă expiră o cantitate uriaşă de alimente, care, în proporţie de 90-95%, ajunge să fie distrusă prin incinerare, chiar dacă acestea nu prezintă niciun fel de alterare. Voi propune în acest sens, constituirea prin cadru legal, la nivelul fiecărui judeţ, a unei comisii de specialişti care, în urma protocoalelor cu locurile de incinerare, să preia o parte din aceste alimente pentru a le putea da o nouă utilizare.

În acest fel, va fi posibilă amenajarea la nivelul fiecărui judeţ aunui centru de achiziţionare şi procesare a alimentelor care mai pot fi consumate de către câini, unde, pe baza unor reţete standard, care să cuprindă o procesare comună atât a proteinelor, cât şi a fibrelor şi cerealelor, vor putea fi produse boabe destinate hrănirii câinilor aflaţi în adăposturi.

Astfel, problema câinilor fără stăpân ar putea fi rezolvată, iar eutanasierea ar trebui să fie aplicată numai în cazuri extreme, la animale suferinde de boli incurabile şi la cele deosebit de agresive.

Nu trebuie uitat însă că, un aspect benefic al prezenţei patrupedelor canine în mijlocul nostru este acela de apărare atât teritorială, cât şi a stăpânilor, marea parte a câinilor fiind înclinaţi spre a lega o prietenie cu omul decât de a-l muşca.