Parliamentary debates

Domnul Ovidiu Alexandru Raeţchi:

"Implicaţiile juridice ale activităţii Mişcării Legionare"

A apărut raportul Departamentului de Stat SUA despre România. O idee concentrată din cadrul acestui raport:

"Au existat unele declaraţii antisemite iar presa a continuat să publice articole cu caracter antisemit. Opinii antisemite, rasiste, xenofobe şi naţionaliste au continuat să fie răspândite prin intermediul Internetului".

Ar fi util să reamintesc în acest context că în martie 2013 am atras atenţia Ministerului Justiţiei asupra faptului că în Bucureşti, pe strada Iacob Negruzzi din Sectorul 1, este arborat, cu nedisimulată mândrie, steagul legionar şi îşi desfăşoară activitatea două organisme anunţate prin firme explicite: "Mişcarea Legionară" si "Mişcarea Legionară - Centru de documentare şi bibliotecă în imagini".

Am primit asigurări că Parchetul urma să efectueze verificări pentru a stabili dacă expunerea drapelului Mişcării Legionare şi existenţa celor două pseudoinstituţii intra în contradicţie cu dispoziţiile OUG nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii. O sesizare cu acelaşi obiect a fost adresată de către Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului din România Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1.

Chiar în preziua prezentării raportului Departamentului de Stat SUA am aflat rezoluţia procurorului în această cauză - rezoluţie întemeiată, nota bene, şi pe argumentaţia prezentată de Academia Română. Rezoluţia statuează că nu se poate stabili clar faptul că funcţionarea organizaţiei "Mişcarea Legionară (Legiunea Arhanghelului Mihail sau Garda de Fier)" şi afişarea simbolurilor sale constituie infracţiuni şi cad sub aria de aplicare a OUG nr. 31/2002.

Muzeul numit "Mişcarea Legionară": Centrul de documentare şi biblioteca legionară" nu are nicio legătură, aşadar, cu "promovarea cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii". Găzduieşte, probabil, cărţi de Vlahuţă şi Topârceanu, nu scrieri dedicate lui Zelea Codreanu, Moţa şi Marin.

În plus, în viziunea Academiei, Mişcarea Legionară nu poate fi numită o organizaţie fascistă - ori, numai mişcările fasciste şi rasiste cad sub incidenţa legii. Cei care credeau cumva - în lumina bunului-simţ - că Mişcarea Legionară a fost o mişcare fascistă, rasistă sau xenofobă erau într-o evidentă eroare; dubiul cartezian îi interzice Academiei să constate acest lucru. Aceeaşi Academie care, de altfel, aplauda săltăreţ, pe 14 februarie 2013, fulminantul discurs al colaboratorului său, profesorul Vladimir Iliescu, discurs în care acesta numea Holocaustul din România "o minciună enormă pe plan cosmic".

Pentru a depăşi aceste obstacole există în dezbaterea Parlamentului o lege mai clară. Dar viitorul acestui proiect este incert. Mai mult, Şerban Suru, liderul Mişcării Legionare despre care vorbeam mai sus, ameninţa Institutul Naţional pentru Studierea Holocaustului pentru suportul oferit acestui proiect. Citez din Suru: "Propunerea legislativă antilegionară a Institutului Elie Wiesel este nelegală şi Institutul va fi tras la răspundere pentru asta." În aceste condiţii - şi în lipsa unei coerenţe legislative şi academice în această privinţă - soluţia corectă, în cazul în care proiectul de lege va fi respins, este înfiinţarea unei Comisii speciale care să dea cuvântul juriştilor, politologilor şi istoricilor - până vom identifica soluţia juridică optimă pentru a ţine departe România de orice manifestare antisemită.