Parliamentary debates

Domnul Constantin Mazilu:

"Paşte fericit şi binecuvântat pentru toţi românii!"

Permiteţi-mi să marchez sărbătoarea Sfântă a Învierii, pe care o vom întâmpina la finalul acestei săptămâni. Cu post, rugăciune şi o mai straşnică pază a minţii ne putem pregăti sufletul pentru întâlnirea din noaptea Învierii cu Cel care a pătimit, a murit şi a înviat, pentru a ne aduce mântuirea. Nu mi-am propus să laud acest miracol dumnezeiesc, ci să dezvolt taina Învierii, atât de vehement demontată de unii oameni.

V-aţi întrebat vreodată ce îi face pe unii să nege existenţa Învierii? Poate că da, poate că nu. Fie pentru că nu vi se pare doar cea mai mare blasfemie, ci şi un semn de uşoară labilitate psihică, să nu o numesc nebunie. Cei care se delimitează de creştinism vin cu fel şi fel de argumente care să le susţină convingerea antihristică. Însă, în faţa convingerii profunde a conştiinţei noastre astfel de lucruri nu au câştig de cauză. Trăirile, obiceiurile, credinţa, bucuria universală, pregătirile ce precedă şi definesc Sfintele Paşti se sustrag legilor juridice pământene şi chiar logicii noastre. Toate sunt podoabe ale sufletului şi trupului nostru cu care ne îmbrăcăm fiecare după credinţa şi puterea de voinţă care ne stăpânesc. Paştele, aşadar, este trăit autentic, nu folosind vorbe mari, ci găsind vorbe bune.

La zilele Paştilor, când noi, creştinii, dăm aripi bucuriei Învierii lui Iisus, alţii nu se sinchisesc de aceste mari taine. Aceştia pun la îndoială faptul că Iisus s-a întors din morţi. Permiteţi-mi să vă argumentez că nu e deloc aşa. Sfântul Apostol Pavel spune clar că dacă Iisus ar fi rămas în mormântul său, atunci, cu siguranţă, ei, toţi apostolii, ar fi spus minciuni. Şi asta ar fi imposibil pentru că majoritatea lor au murit ca martiri, torturaţi, persecutaţi, arşi sau aruncaţi de vii leilor. Oamenii spun minciuni ca să iasă din necaz şi, în nici un caz, să ajungă să fie victime ale minciunilor lor şi mai ales să fie torturaţi până la ultima suflare care a coincis, de cele mai multe ori, şi cu ultima picătură de sânge a apostolilor.

Mulţi afirmă cu multă convingere că Iisus Christos nu s-a înălţat din mormânt. Nimic mai fals. Dacă ar fi aşa, cum zic unele guri păcătoase, atunci lumea ar fi dominată de păcat, lipsită de orice speranţă. Şi nu este deloc aşa, indiferent cât de grea ne este viaţa, indiferent cât de multe probleme ne apar în drumul nostru. Dacă Iisus nu s-ar fi ridicat din mormânt, cu certitudine lumea ar fi fost doar un câmp de luptă şi teroare de 2.000 de ani încoace. Şi, din fericire nu a fost aşa, semn că Dumnezeu şi-a jertfit unicul Fiu pentru noi. Mai mult, un om mort nu poate salva pe nimeni, iar noi suntem salvaţi prin rugăciune de Iisus. Morţi în schimb sunt Confucius, Buddha şi chiar Mohammed şi alţi profeţi. Dar Iisus este viu!

Un înţelept a spus cândva că, "dacă Iisus este încă în acel mormânt, iar învierea Sa este doar o poveste, nimic nu mai are sens. Însă, dacă Iisus a înviat din morţi, doar lucrul ăsta are sens pentru omenire". Şi cu adevărat s-a întors din morţi pentru că, învingând moartea, ne-a dat şi continuă să ne dea speranţa în viitor. Biruinţa morţii ne demonstrează că viaţa noastră nu este doar o glumă sadică, ci că existenţa noastră, a fiecăruia pe acest pământ trebuie să aibă ecouri în nemurire. Dincolo, inevitabil vom ajunge toţi, dar va conta şi truda luptei cu noi înşine.

Să nu uităm, dragi români, că, atunci când dăm voinţă, primim putere. Iar noi, românii, am primit această putere prin credinţa noastră, credinţă care a stat la baza unităţii ca neam, Biserica şi naţiunea fiind un tot comun în decursul istoriei poporului român.

În încheiere doresc să le transmit tuturor românilor, indiferent unde se află, ca sfintele sărbători de Paşti să ne facă viaţa mai frumoasă, casa mai bogată şi masa îmbelşugată. Fie ca Învierea Mântuitorului să ne facă să aducem lumină, căldură şi iubire în sufletele, inimile şi gândurile celor dragi, mai ales că Hristos a Înviat pentru fiecare! Paşte fericit!