Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Urmează domnul deputat Antal Istvan şi se pregăteşte domnul deputat Petre Ţurlea.

Vreau să revin, domnii deputaţi Vetişanu, Bivolaru, Nicolicea, Bejinaru, Stanciu, Udrea şi doamna Daniela Popa? Nu sunt, nu au venit.

Domnul Ioan Gavra (din sală):

Sunt pe undeva, domnule preşedinte! Cum să nu fie?

Domnul Antal Istvan:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

În cursul lunii octombrie, de la tribuna Parlamentului, vechi demagoci şi nostalgigi ai regimului totalitar, realizând că reforma începuse să se deruleze, încet, dar sigur, în toate domeniile şi că vremea lor nu se va mai întoarce, au avut mai multe discursuri dure la adresa comunităţii maghiare. În consens cu dumnealor, unii ziarişti, care, la fel, nu realizează că societatea civilă, în conformitate cu legislaţia în vigoare, îşi organizează propria viaţă, şi-au permis să dezinformeze în continuare cititorii. Mă refer la articolele apărute în cotidianul, autointitulat cinic, "Adevărul", semnate de fals-ziaristul Val Vâlcu şi, în special, la un articol apărut pe 14 octombrie, în cotidianul "Evenimentul zilei", sub pseudonimu Paul Stan.

În articolul amintit, la subtitlul "Organizaţii cu caracter paramilitar în Harghita şi Covasna", se enunţă: "În ultimii ani, s-au înmulţit îngrijorător asociaţiile cu caracter paramilitar, sub acoperirea unor echipe de cercetaşi, care au legături cu organizaţiile din afara ţării." Bănuim că se face referire la Uniunea Cercetaşilor Maghiari din România, care are legături cu organizaţii similare din Ungaria şi Belgia. (Din sală:Dar de ce este separată de cea românească?)

Da, domnilor, aşa este, există această organizaţie, legal înfiinţată, în România, şi ea are legături cu organizaţii din afara ţării, dar în primul rând are legături strânse cu Organizaţia "Cercetaşii României" şi pentru edificarea dumneavoastră şi informarea corectă a opiniei publice daţi-mi voie să vă citesc câteva fraze din Convenţia-acord de asociere între Asociaţia "Cercetaşii României" şi Uniunea Cercetaşilor Maghiari din România, încheiată la 2 februarie 1993:

"Cele două părţi semnatare ale prezentei convenţii reafirmă că în România, ca şi în toate ţările membre ale Organizaţiei Mondiale a Mişcării "Scout", scoutismul se adresează tuturor tinerilor fără deosebire de origine, rasă sau credinţă şi are ca scop de a contribui la dezvoltarea tuturor tinerilor, ajutându-i să-şi realizeze din plin posibilităţile lor psihice, intelectuale şi spirituale, în calitate de persoane, cât şi ca cetăţenii responsabili şi ca membri ai comunităţilor locale, naţionale şi internaţionale. Ele declară că reprezintă în România o mişcare educativă pentru tineri, bazată pe voluntarism. Ca şi în alte ţări, acţionează ca o mişcare cu caracter apolitic şi are dorinţa de a propune scoutismul tuturor tinerilor ce trăiesc în România.

Organizaţiile ce au reprezentanţi în comitetul de legătură îşi păstrează independenţa, toate drepturile şi obligaţiile ce le revin, pe baza statutelor proprii. Pe de altă parte, organizaţiile ce au reprezentanţi în comitetul de legătură se consideră organizaţii înfrăţite. Scopul acestei conlucrări este dezvoltarea, lărgirea, îmbogăţirea conţinutului educativ al vieţii de cercetaş, precum şi de a asigura o recrutare activă pe o bază foarte largă, care să cuprindă întreaga ţară.

Uniunea Cercetaşilor Maghiari din România face parte integrantă din Organizaţia naţională "Cercetaşii României", păstrându-şi personalitatea juridică şi structura organizatorică proprie. Ambele părţi se angajează să respecte principiul nediscriminării pe probleme rasiale, confesionale, etnice şi culturale. Organizaţia naţională "Cercetaşii României", în calitate de reprezentant oficial al scoutismului român faţă de OMMS şi de organizaţiile naţionale pentru OMMS, se angajează să se asigure că toate elementele care o compun acţionează în conformitate cu Constituţia Organizaţiei mondiale a mişcării de cercetaşi."

În articolul cu pricina, se mai continuă cum că există, "O tabără compusă din clădiri pentru cazare şi masă în satul Subcetate, unde sunt cazaţi tineri de 16-17 ani, a căror instruire constă în - vezi Doamne ce atentat! - învăţarea religiei şi a unei limbi străine, logistica fiind asigurată de către Biserica Romano-Catolică, îndeosebi parohia din Sighişoara." (Din sală: Ce religie este?)

Aşa este, domnilor! Este vorba de tabăra Kolping, administrată de Asociaţia "Familia Kolping" din Sighişoara. Despre Asociaţia Fiilor Kolping şi istoricii pot afla că primim veşti pentru prima dată din 1855, în care Adolf Kolping, promotorul asociaţiei, menţionează printre altele: "La înfiinţarea asociaţiei, cel mai important este să căutăm pe cât posibil o încăpere spaţioasă şi cu aşezare plăcută." Idee valabilă şi după 143 de ani!

Domnul Ioan Gavra (din sală):

Timpul, domnule preşedinte! Au trecut 6 minute!

Domnul Antal Istvan:

Există documente care atestă că în Sighişoara, la fel ca în multe alte oraşe din Transilvania, în anii 1930 funcţionau aceste asociaţii. Reconstituirea "Familiei Kolping" la Sighişoara a avut loc la data de 4 decembrie 1991, cu ajutorul domnului paroh Joseph Eberli din Elveţia, iar la data de 27 octombrie 1991, la Roma, conducătorul familiei Kolping, împreună cu 6 fraţi greco-catolici a luat parte la sărbătoarea de beatificare a lui Adolf Kolping, celebrată de însuşi Suveranul Pontif Ioan Paul al II-lea. "Asociaţia Kolping" este o asociaţie mondială care îşi desfăşoară activitatea sa binefăcătoare pe toate cele cinci continente ale globului pământesc. Atât despre asociaţiile unanim apreciate pe plan mondial, numite la noi "paramilitare"...

De fiecare dată, domnilor, trebuie să punem întrebarea: Unde este deontologia profesională, domnilor ziarişti? Cui prodest? Cui foloseşte, domnilor? Nici reconcilierii şi nici imaginii României în lume, în nici un caz!

Vă mulţumesc pentru atenţie.

(Aplauze din rândurile majorităţii.)