Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Domnul deputat Nicolae Ionescu.

Domnul Nicolae Ionescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor parlamentari,

Ca deputat PUNR şi ca istoric, îmi fac o datorie de onoare de a readuce în faţa Parlamentului o problematică care numai la noi, la români, ca la nimenea, putea să devină un motiv pentru ceea ce în presă s-a titrat: "Dispute politice în Parlamentul României", ca răspuns la întrebarea: "Două zile ale tricolorului?" Era vorba de 24 februarie, hotărârea Guvernului, conform ziarului "Naţional", titlu: "Astăzi, ziua tricolorului", din 24 februarie şi 26 iunie 1998, conform legii adoptate de Camera Deputaţilor în 27 aprilie, de Senat în 18 mai şi promulgată de preşedintele României la 25 mai 1998.

În mod normal, nu aş fi revenit în faţa dumneavoastră pentru a califica ceea ce credeam, ca orice român de bine, că nimeni nu va îndrăzni în această instituţie supremă, Parlamentul României, nici măcar Birourile permanente sau coaliţia majoritară, în care toate partidele îşi spun naţionale sau române, neomagierea Revoluţiei Române.

Ieri, 8 iunie, colegul meu, doctor în istorie, profesor Petre Ţurlea a reluat propunerea PUNR şi a altor colegi patrioţi de a se omagia şi în Parlament Revoluţia Română de la 1848, de acum 150 de ani. Stupefiant răspunsul doamnei preşedinte de şedinţă, doamna Paula Ivănescu, citez oarecum: "Hotărârea Birourilor Permanente ale Camerei şi Senatului este de a se omagia acest moment în 25 iunie". Ce înseamnă aceasta? Că numai noi, românii, puteam omagia începutul revoluţiei în niciuna din zilele când a izbucnit -la Iaşi, 27 martie, la Blaj, 3 mai, la Izlaz, 9 iunie -, ci în ziua pe care am proclamat-o aici "Ziua tricolorului", 26 iunie, care corespunde zilei de 14 iunie, decretul Guvernului provizoriu de la Bucureşti de instituire a steagului naţional, aşa cum am menţionat încă din declaraţia politică din 24 februarie 1998.

Proclamarea de către Guvernul Ciorbea a zilei de 24 februarie ca zi a tricolorului m-a surprins atunci ca istoric şi ca peunerist şi am cerut explicaţii, argumente, documente, Guvernului, primului ministru şi preşedintelui, crezând că s-a strecurat vreo eroare.

Oare cum poate fi catalogat refuzul Birourilor permanente şi a majorităţii coaliţiei de a nu omagia Revoluţia română la 3 mai sau 9 iunie aici, în Parlamentul reprezentând pe cei mulţi, care au reuşit, conform titrărilor din ziare, citez din nou: "Pe Câmpia Libertăţii de la Blaj, ţara a omagiat Revoluţia română de la '48".

Preşedintele Emil Constantinescu, în cuvântarea rostită, a readus în actualitate îndemnul lui Simion Bărnuţiu: "Adevărata libertate a oricărei naţiuni nu poate fi decât naţională". Aceasta a fost pe 17 mai, la 150 de ani de la Adunarea de la Blaj, începutul Revoluţiei române din Transilvania.

Noi, astăzi, în 9 iunie '98, la Bucureşti, nu putem omagia aşa cum se cuvine, la 150 de ani, Proclamaţia de la Izlaz, începutul revoluţiei în Ţara Românească. E o mare deziluzie. Oficialii români au fost gata şi s-au grăbit pe 15 martie '98 să felicite pe alţii, vecinii din vest, pentru începutul revoluţiei în Ungaria, iar UDMR-ul a şi sărăbătorit-o ca şi vecinii, aşa cum şi-au dorit-o.

Nimeni nu mai ştie ce şi cum să hotărască într-o chestiune atât de simplă, dar atât de importantă. Totul e şi aici, în forul suprem, în ceaţă şi fum, conform realizării coaliţiei de ţigaretă.

Ar fi trebuit să fie mai presus de toate ploconirile, cedările, lichidările, bâlbâielile, bramburelile, flagrantele neflagrante, crizele provocate, demnitatea naţiunii.

Cu mai bine o jumătate de secol în urmă, marele om de cultură, patriot şi istoric, Nicolae Iorga avertiza: "Dacă evenimentele mari se întâmplă şi vremea se închide asupra lor, datoria noastră este să nu le uităm". Şi, totuşi, la noi, majoritatea parlamentară, actuala coaliţie - CDR, PD, UDMR - a reuşit să ne impună să nu comemorăm nici 3 mai, nici 9 iunie sub această cupolă, unde toţi suntem reprezentanţii naţiunii. Bine că m-a ajutat Dumnezeu ca la Grupul parlamentar PUNR, sub cupola Parlamentului, să reuşesc să lansez două lucrări: "O flacără străbate veacurile - Revoluţia română de la '48", "Poezii şi cântece paşoptiste".

Îmi permit şi vă rog să-mi permiteţi, domnule preşedinte de şedinţă, să vă înmânez aceste lucrări, pentru că nu aţi putut participa la lansarea oficială. Vă mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Vă mulţumesc foarte mult.