Parliamentary debates

Domnul Ioan Andrei Chiliman:

Doamna deputat Leonida Lari. Urmează domnul deputat Valentin Iliescu.

Doamna Leonida Lari Iorga:

Stimaţi colegi,

Deşi nu am avut o viaţă prea veselă, nu am de gând să înşir datele mele biografice de româncă născută sub ocupaţie. Totuşi, măcar ceva din viaţa basarabenilor trebuie să vă povestesc, sub presiunea evenimentelor care s-au precipitat în ultimul timp în Parlamentul României.

Mi s-a propus să vorbesc ruseşte. De când mă ţin minte, ori de căte ori mă aflam în oraşele mari din Basarabia - Bălţi, Chişinău - mai rar la ţară, când întrebam ceva în româneşte, mi se răspundea: "Gavari pa ruski". Întreaga mea traiectorie prin copilărie-adolescentă a fost marcată de acest "Gavari pa ruski". Poate de acea, încă de pe atunci, oraşele mari au rămas în memoria mea ca ceva ostil sufletului, respiraţiei mele din moşi-strămoşi.

În satul meu de baştină era o singură rusoaică, profesoară de limbă şi literatură rusă, care - îmi amintesc - ne recita pe dinafară poeme întregi din Puşkin, Lermontov, Esenin, Block, pasaje de proză din Tolstoi, Dostoievski, Gogol.

Trebuie să recunosc, acea femeie a fost o foarte bună profesoară, care iubea cu adevărat literatura rusă şi care ne-a ajutat să o iubim şi noi. Spun toate acestea ca să înţeleagă şi cei mai înguşti la minte că nu am nimic cu poporul rus, că în genere nu am nimic cu nici un popor, nu sunt xenofobă, că toate popoarele sunt lăsate de Dumnezeu sub soare cu limba, istoria, însemnele lor naţionale. Oricând noi, românii basarbeni, eram taxaţi cu obsedanta frază "Gavari pa ruski", voiam nu voiam, dar între frumuseţea literaturii ruse şi cruda realitate a colonizării, se aşternea brusc o imensă prăpastie. Şi cu toată dragostea mea pentru marii poeţi ruşi şi pentru acea deosebită învăţătoare, priveliştea amărâţilor români basarbeni cărora le vuia în urechi, precum şi mie, "Gavari pa ruski", era insuportabilă. Dar, ca să recucerim cu sunetul limbii române şi cu litera limbii române marile oraşe din Basarabia, invadate de colonizatori, era absolut necesar să vorbim de la egal cu ei, era absolut necesar să ajungem în Parlamentul URSS, să punem în dezbatere problema naţională din aşa-zisele republici, mai bine-zis "colonii estice", să-i facem să înţeleagă că popoarele nu se dizolvă la voinţa oamenilor. E cazul să informez pe necunoscători - dacă vor pot să se informeze din Monitorul Oficial al URSS - că mai toţi demnitarii ruşi recurgeau la diverse subterfugii, doar-doar să ocolească această problemă naţională.

Până şi abilul Gorbaciov a trântit odată o inepţie de toată minunea:"Trebuie să facem totul - a zis el - ca poporul sovietic să fie aidoma celui american". La care i-am replicat: "E imposibil, căci în America au plecat oameni, familii, grupuri de oameni, dar nu au luat ţările şi popoarele lor cu dânşii". Ţările şi popoarele au rămas acasă, în Africa, Asia, Europa, inclusiv în URSS, fapt pe care timpul l-a şi demonstrat, imperiul sovietic a căzut, în agonia sa revărsându-se peste margine, cu sânge, în toate coloniile din est, la noi în Transnistria.

Au trecut câţiva ani buni. Din 1992, nu prea mai auzisem fraza "Gavari pa ruski" şi iată că mi-a fost dat să o aud în Parlamentul României, în 1998, atât că în traducere, a răsunat la 20 mai curent, în timp ce vorbeam de necazurile românilor din Basarabia şi Bucovina. "Vorbeşte ruseşte" a rostit un membru PNTCD, un oarecare Corniţă sau Codiţă, acel rău tot acolo...

De ce să vorbesc ruseşte, domnilor ţărănişti şi naţionali, în Parlamentul României, eu care mi-am riscat şi viaţa pentru limba română?! Chiar vi s-a făcut dor de cominterniştii care v-au băgat de tineri în puşcării încât toleraţi asemenea insulte proferate de membrii dumneavoastră ?

V-am pus în faţă o întâmplare a vieţii, fără să vă jignesc, întâmplare care, nefiind luată în considerare, se întipăreşte în destinul PNTCD.

Mulţumesc.