Parliamentary debates

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Domnul deputat Ilie Neacşu înţeleg că nu este în sală.

Are cuvântul domnul deputat Romulus Raicu, PUNR.

Domnul Romulus Raicu:

Doamnă preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În ultimul timp, odată cu acţiunile minerilor din ianuarie-februarie, când forţele politice aflate la Putere solicitau intervenţia Armatei pentru restabilirea situaţiei, o serie de reprezentanţi ai actualei Puteri au readus în discuţie problema implicării Armatei în evenimentele din decembrie ’89.

Speriaţi de eşecul trupelor de jandarmi la Costeşti, temându-se ca nu cumva situaţia să se repete şi în cazul în care ar fi necesară recurgerea la forţa armată, o parte a liderilor politici ai Coaliţiei guvernamentale au devenit mai prudenţi în declaraţii, pronunţându-se chiar pentru amnistia tuturor cadrelor militare implicate în evenimentele din decembrie ’89.

Din nefericire, guvernanţii îşi amintesc de Armată numai atunci când au nevoie de aceasta pentru rezolvarea unei anumite situaţii. Se pierde din vedere faptul că cei care au lansat cele mai multe atacuri la adresa Armatei, care a fost şi mai este încă acuzată că a tras asupra manifestanţilor în decembrie ’89, sunt tocmai cei care acum fac apel la ea.

Din discuţiile pe care le-am avut cu reprezentanţii Armatei din judeţul Mehedinţi, am reţinut că Armata nu a folosit focul împotriva manifestanţilor, ci numai împotriva celor care au recurs la provocări împotriva Armatei.

Meritul comandanţilor Armatei noastre este tocmai acela că nu s-au lăsat antrenaţi într-un asemenea joc periculos, iar focul a fost folosit numai pentru a da riposta celor care au agresat forţele armate.

În confuzia generală care domnea în acele zile fierbinţi, dacă Armata nu ar fi dat dovadă de calm şi echilibru, situaţia ar fi putut deveni cu adevărat dramatică.

La trecerea a aproape 10 ani de la evenimentele din decembrie ’89, considerăm imoral şi ilogic să continue demersul unora de a culpabiliza Armata pentru cele petrecute în perioada 16-22 decembrie. După părerea noastră, cei care acuză Armata pentru faptul că ar fi respectat regulamentele militare existente atunci, uită un lucru esenţial: o armată nu poate exista şi funcţiona fără respectarea întocmai a regulamentelor militare. Şi aici se impune, însă, o precizare: dovedind o capacitate deosebită de înţelegere a momentului istoric din acele zile, comandanţii, în marea lor majoritate, au descifrat corect sensul evenimentelor, s-au raliat acţiunilor populare şi au răspuns numai atunci când au fost provocate.

Consider că a sosit momentul ca, la un deceniu de la evenimentele din decembrie '89, să înceteze orice acţiune care ar avea drept scop culpabilizarea Armatei pentru acţiunile petrecute atunci, iar clasa politică românească să înţeleagă că Armata nu este şi nu poate să fie subordonată nici unui partid politic. Armata este a poporului, a ţării şi misiunea ei este de a apăra independenţa, integritatea teritorială şi suveranitatea României.

Datoria noastră, a tuturor, este aceea de a contribui la întărirea forţelor noastre armate, de a le asigura baza materială necesară, pentru ca ostaşii să poată oricând apăra fruntariile ţării.

Să nu neglijăm, domnilor guvernanţi, Armata, pentru că a o uita, înseamnă a uita de însăşi naţiunea română.

Vă mulţumesc.

Doamna Paula Maria Ivănescu:

Da, şi noi vă mulţumim.