Parliamentary debates

Domnul Acsinte Gaspar:

Are cuvântul domnul deputat Mihai Nicolescu, din partea Grupului parlamentar al Partidului Democraţiei Sociale din România, se pregăteşte domnul deputat Petre Ţurlea, din partea Grupului parlamentar al Partidului Unităţii Naţionale Române.

Domnul Mihai Nicolescu:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În actuala criză economică, socială şi chiar politică pe care o traversează România, am fost foarte suprins să aflu că obiectul fundamental al principalului partid de guvernământ este combaterea unui pretins inamic, respectiv, partidul pe care îl reprezint – PDSR, după cum declara recent un lider al PNŢCD-ului. Atunci când fabricile se închid, când agricultura este în agonie şi mii de oameni sunt nevoiţi să-şi părăsească locurile de muncă, iar pentru străini nu prezentăm interes, conducerea PNŢCD găseşte că pentru a contracara scăderea drastică a simpatiei este absolută nevoie să blocheze accesul social-democraţilor la putere.

Accentele dramatice pe care le capătă această campanie electorală prematură sunt departe de a aduce calmul şi bunăstarea de care cetăţenii au atâta nevoie. Nici un Guvern nu vrea să vadă realitatea, anume că tocmai politica promovată după 1996 şi gestionarea greşită a fondurilor bugetare au fost argumentele care au determinat reorientarea opţiunilor electoratului.

Dacă ar fi să reamintim numai câteva din promisiunile electorale făcute de Convenţia Democrată, se va vedea clar că acestea au rămas la stadiul de simple speculaţii, cu atât mai mult cu cât cei mai mulţi dintre români au fost nevoiţi să se confrunte, în ultimii 3 ani, cu privaţiuni drastice. În situaţia în care reprezentanţii puterii ar fi analizat cu atenţie indicii privind calitatea vieţii şi dificultăţile pe care le îndură un cetăţean nevoit să-şi asigure existenţa cu actualul salariu mediu pe economie, aceştia ar fi avut o imagine mult mai clară asupra realităţii româneşti. Declaraţiile formulate la recenta şcoală politică a PNŢCD-ului ar fi fost, poate, mai apropiate de realitate, iar sindromul "pericolul PDSR" nu ar mai tulburat atât de profund liniştea.

Nerealizările şi eşecurile generează izolarea acestuia, nu numai faţă de electoratul propriu, ci şi faţă de opinia publică românească, în ansamblul ei. Încrederea şi simpatia nu pot fi obţinute numai cu vorbe sau prin prezentarea deformată a acţiunilor oponenţilor politici.

Izolarea la care ar trebui supus PDSR-ul nu stă la îndemâna PNL, PNŢCD sau a altor partide, ci este o relaţie între PDSR şi electorat. Ca atare, PDSR nu are nevoie de bunăvoinţa unor sfătuitori, precum Ana Blandiana sau Remus Opriş. Aceştia nu văd în alegeri decât o problemă de viaţă şi de moarte, făcând abstracţie de interesele celor pe care îi reprezintă.

Încercările de denigrare a PDSR-ului, în speranţa unui reviriment în sondaje, nu pot reprezenta metode ale luptei politice democratice pentru nici una din formaţiunile arcului guvernamental. Acestea reprezintă încercări de abatere a atenţiei de la adevăratele probleme ale ţării!

Conlucrarea eficientă cu toate forţele politice capabile să contribuie la realizarea atât de necesarei bunăstări naţionale constituie o prioritate a politicii PDSR. Izolarea politică a PDSR, propusă de unii lideri ai actualei puteri, nu constituie decât un gest disperat şi nu are menirea de a rezolva nici problemele fundamentale de natură economico-socială ale României, nici disensiunile acute ce zgâlţâie din profunzimi actuala putere.

Asemenea gesturi politice nu fac decât să contribuie la auto-izolarea formaţiunilor care practică acest tip de discurs şi demers politic, rupându-le pentru mult timp de baza lor electorală. Într-o democraţie autentică, decidentul suprem este cetăţeanul, iar testul alegerilor electorale constituie unica modalitate ce validează o formaţiune politică. Cine uită aceste lucruri face dovada faptului că acum, la 10 ani de la revoluţie, nu au avut nici o dorinţă şi nici putinţa de a-şi însuşi aceste elemente ale democraţiei.Vă mulţumesc.

Domnul Acsinte Gaspar:

Vă mulţumesc, domnule deputat.