Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul deputat Mihai Baciu. Se pregăteşte domnul Radu Ciuceanu.

Domnul Mihai Baciu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Onoraţi colegi,

Voi intitula intervenţia mea de astăzi "S.O.S. - Radio Moldova, România".

Mai întâi, o chestiune de istorie, foarte scurtă. La 2 noiembrie 1941, aşadar în plin război mondial, de la Iaşi răsuna pentru prima dată în eter "Aici Radio Moldova". Atunci, la inaugurarea noului post de radio, marele profesor şi om de cultură Ion Petrovici, preşedintele Consiliului de Administraţie al Societăţii de Radiodifuziune spunea: "Desigur, instalarea acestui post în vechea capitală a Moldovei corespunde unei logici căreia nu putea să i se sustragă nimeni. Iaşul are calitatea naturală de focar înaintat al culturii româneşti în pragul ţinuturilor noastre răsăritene, unde vitregia vremurilor a suflat îndelung şi în rânduri repetate peste flacăra conştiinţei naţionale fără a izbuti să o stingă, dar împiedicând-o să lumineze atât cât ar fi putut. De aici, din locul acesta, ar urma să plece puternicele împrăştieri de raze care să măture umbrele nopţii întârziate peste Prut şi Nistru şi să încorporeze cât mai repede cu putinţă atâtea suflete dezorientate de zbucium şi de alarme în vigoarea organică a sufletului românesc". Aşadar, repet, asta era în noiembrie 1941, în plin război mondial.

I-a fost hărăzit, prin urmare, Iaşului să fie promotor al culturii şi pe undele hertziene. Unii au înţeles cum nu se poate mai bine misiunea noii instituţii, chiar în perioada pe care o numim "de tristă amintire", creând posibilităţi tehnice deosebite ca Radioul din Iaşi să intre în toate casele din zona Moldovei.

Pentru aceasta, în vara anului 1970 a fost dată în funcţie o staţie moderne de transmisie radio de mare putere – 100 KW -, care a preluat frecvenţa de până atunci a postului de Radio Iaşi, respectiv 1053 KHz, frecvenţă pe care o vedeţi mereu pe ecran, când daţi drumul la radio şi prindeţi Iaşul.

Staţia construită de Firma engleză MARCONI la câţiva kilometri de Iaşi dispune de doi piloni autoradianţi şi este capabilă să emită cu putere maximă pe axa nord-sud, pentru a asigura o recepţie stabilă în zona Moldovei atât ziua, cât şi noaptea. Interesant este că postul Radio Moldova, cum se numeşte din nou acum, (începând din noiembrie, de la împlinirea a 60 de ani, s-a revenit la vechea denumire), datorită amplasementului şi puterii staţiei de emisie, poate fi recepţionat seara târziu şi în cursul nopţii, pe o arie mult mai largă, fiind ascultat în diverse zone ale Europei (şi cunoştinţe şi prieteni din Israel mi-au spus că ascultă deseori Radio Iaşi).

Fireşte, o asemenea arie de cuprindere, dar mai ales misiunea nobilă cu care postul Radio Moldova a fost învestit, încă de la începuturile sale, a impus responsabilităţi pe măsură în actul jurnalistic, în desfăşurarea unui program care să corespundă nevoii de cultură, de formare şi informare a publicului, fapt atestat de cartea de vizită a acestei instituţii,

Din păcate, ca orice lucru temeinic făcut, faptul că Radio Moldova este un radio al fiecăruia şi un radio al tuturor, cum sună sloganul postului, acest lucru se pare că supără pe unii. Supără, dezbină, că se aude până departe. Supără că este aşa cum este şi nu altfel. Drept pentru care, unii au găsit de cuviinţă să-i mai taie din elan. Cum anume? Cel mai simplu – să i se ia emiţătorul şi frecvenţa pe care emite de atâţia ani şi în loc să i se dea, prin redistribuire, emiţători situaţi pe ici, pe colo, chipurile, care acoperă la fel de bine zona Moldovei. Din surse sigure ştiu că aceasta este intenţia actualei conduceri a Radiodifuziunii; intenţia, deocamdată nu s-a luat măsura şi, din această cauză, eu trag aici semnalul de alarmă, ca să nu se ia, până la urmă.

Posibil ca această redistribuire să confere postului de Radio Moldova aceeaşi audiţie, deşi este puţin probabil. Profesionişti cu care am stat de vorbă s-au arătat extrem de afectaţi de atitudinea celor de la centru, care nu iau în seamă consecinţele unei astfel de măsuri, pe care eu o consider arbitrară şi generatoare de urmări negative. Un prim aspect se referă la ascultătorul de radio, obişnuit să găsească programul preferat în acelaşi punct al scalei, mai ales că din datele noastre reiese că peste 60% dintre ascultători se află în mediul rural, iar condiţia materială a omului de la ţară este binecunoscută. Ţăranii nu dispun de aparate de recepţie performante, ceea ce şi justifică menţinerea postului de Radio Moldova pe unde medii, pe frecvenţa bine ştiută. O dovadă o constituie şi faptul că în programe se regăsesc cu o pondere însemnată marile probleme ale statului şi ale vieţii rurale în ansamblu. Adaug, sigur, şi celebra emisiune de cîntece la cererea ascultătorilor, cântece populare îndeosebi, de mare rezonanţă această emisiune.

Trecerea, după atâţia ani de funcţionare a Radioului Moldova pe mai multe lungimi de undă, cum se intenţionează, ar crea ascultătorului şi un disconfort psihic, el fiind obligat să se orienteze în funcţie de frecvenţa sau lungimea de undă care este mai accesibilă. Adică mergi cu maşina, eu ştiu, dintr-un judeţ în altul, şi trebuie să întorci mereu butonul, să cauţi din nou Radio Moldova, că pierzi frecvenţa. Ne întrebăm, date fiind informaţiile de care dispunem: cum va fi recepţionat Radio Moldova în partea de sud a judeţului Iaşi şi pe raza judeţului Vaslui? Nemaivorbind de nordul judeţului Galaţi, nemaivorbind de Basarabia, pentru care a fost atunci făcut Radio Iaşi. Între alte raţiuni cea mai puternică în timpul războiului asta era – Basarabia şi zona transnistreană.

În altă ordine de idei, faptul că Radio Moldova a fost şi este pentru românii de dincolo de Prut, cum vă spuneam, puntea de legătură sufletească cu ţara, în condiţiile dispariţiei acestuia se periclitează un bun realizat în timp cu mari eforturi şi aşa mai departe. Cu acest argument, deci, spun că este suficient.

Dacă se invocă costurile mari ale emiţătorului de la Iaşi, este limpede că aceleaşi ar fi şi pentru oricare alt utilizator al acestuia. Dacă se invocă faptul că posturile naţionale, în speţă România Actualităţi, pe care îl iubim cu toţii, fără îndoială, nu se recepţionează bine în zona Moldovei, se pune întrebarea cum s-ar putea recepţiona Radio-Moldova de emiţătoarele care urmează a-i fi puse la dispoziţie, aceleaşi pe care transmite acum chiar România-Actualităţi.

Nu este, de altfel, prima oară când se manifestă asemenea tendinţe după 1990. Remarcăm însă că în condiţiile interimatului în care funcţionează actuala conducere radio, noi vom încerca să punem cât mai repede şi vom solicita Parlamentului să punem cât mai repede capăt acestui interimat, aceasta doreşte să încalce legea cu bună ştiinţă, atentând la personalitatea instituţiilor din teritoriu, conturată cu eforturi de-a lungul anilor.

Mai adaug un singur lucru: se intenţionează, repet, nu s-a luat încă hotărârea, se intenţionează a se da Studioului de radio Moldova emiţătorul de la Botoşani, emiţătorul de la Galbeni, Bacău, şi emiţătorul de capacitate redusă, foarte modestă de la Barboşi-Galaţi. În discuţie, este emiţătorul FM de la Iaşi, pe care se recepţionează actualmente România Actualităţi.

Şi închei cu o ultimă observaţie: ceea ce am spus eu aici este în asentimentul tuturor parlamentarilor din Moldova, indiferent de partid, indiferent de zonă, deci din toate judeţele, pentru că Radio Moldova de ani de zile, în perioada aceasta a noastră democratică, este o tribună foarte importantă de mare impact, foarte utilă tuturor oamenilor politici din această zonă care pot să-şi exprime, atunci când vor şi, sigur, când au posibilitatea, ideile şi dorinţele la acest radio.

Vă mulţumesc şi rog să se facă în aşa fel încât să ajungă ceea am spus la conducerea Radiodifuziunii. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Corneliu Ciontu:

Da. Vă mulţumesc şi eu. Sper ca apelul parlamentarilor din zona Moldovei să fie auzit de cine trebuie.