Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Ioan Onisei. Se pregăteşte domnul Napoleon Pop.

Domnul Ioan Onisei:

Domnule vicepreşedinte,

Domnule secretar,

Stimaţi colegi,

Mă voi referi la noul proiect al Legii audiovizualului.

Analiza proiectului noii Legi a audiovizualului, astfel cum acesta a fost aprobat de Senat, reliefează încă o dată tendinţa Guvernului Năstase şi a majorităţii PSD de a controla, subordona şi acapara mijloacele de informare în masă.

Primul şi cel mai grav aspect îl constituie încercarea de a imixtiona Guvernul şi structuri ale administraţiei centrale, în procesul de reglementare şi control al domeniului audiovizualului, domeniu care, prin excelenţă, este al libertăţii de exprimare şi al concurenţei libere.

Modalitatea de stabilire de către Guvern a evenimentelor considerate de importanţă majoră şi a procentului din populaţie care va reprezenta "o parte importantă a publicului" constituie o nouă, vădită şi grosolană încercare a Cabinetului Năstase de a influenţa politic audiovizualul şi a manipula opinia publică.

Partidul Democrat apreciază că este inacceptabil ca Guvernul să stabilească ce crede el că este important pentru români să urmărească la televizor.

Probabil că videoguvernarea Năstase îşi doreşte să listeze, pe secvenţe, monologul actualului prim-ministru în Babilonul care a ajuns, din cauza sa, România.

Televiziunile private ar urma să fie obligate să intoxice milioane de români cu imaginea, plină de suficienţă şi aroganţă a domnului Adrian Năstase, primul-ministru al Guvernului Năstase.

Partidul Democrat susţine ideea ca această listă să fie stabilită de Consiliul Naţional al Audiovizualului, autoritatea autonomă supusă numai controlului parlamentar, Guvernul urmând doar să transmită lista Comisiei Europene.

Un alt aspect îngrijorător este acela că în procesul de autorizare a difuzării unor servicii de programe audiovizuale, licenţa audiovizuală se acordă pe baza obţinerii în prealabil a avizului tehnic, eliberat de "autoritatea de reglementare în comunicaţii, în condiţiile stabilite de aceasta".

Dacă ne uităm, însă, în Legea nr. 74 din 1996 a telecomunicaţiilor vom vedea că potrivit art.5, Ministerul Comunicaţiilor, ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, este autoritatea de reglementare.

Dincolo de caracterul confuz şi contradictoriu al dispoziţiilor art. 50, 53, 56, 57 şi 58 din lege, care instituie un cerc vicios şi birocratic al jocului de-a licenţele, autorizaţiile, avizele, deciziile, iar pe de altă parte controlul asupra audivizualului de către un ministru, deci de către politic, noi susţinem că aceste licenţe trebuie la rândul lor să fie emise de către o autoritate autonomă, în sensul art. 115, 116 din Constituţia României.

Partidul Democrat apreciază că numai o autoritate autonomă, aşadar o autoritate de tipul Consiliului Naţional al Audiovizualului, supusă numai controlului parlamentar poate asigura obiectivitatea şi corectitudinea procesului de acordare a licenţelor, independenţa acestuia faţă de Guvern şi poate asigura libertatea şi pluralismul în activitatea presei audiovizuale.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.