Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Doamna Mihaela Ionescu:

Domnule preşedinte,

Dragi colegi,

Declaraţia mea politică se referă la nepriceperea Guvernului de a pune în practică o iniţiativă legislativă respinsă a Opoziţiei, cea a "cornului şi a laptelui". Cine nu are bătrâni să şi-i cumpere; cine nu are specialişti formaţi în ultimii 50 de ani, să nu se dea pe mâna specialiştilor din ultimii 12 ani, că uite aşa, am ajuns noi, românii, în situaţia republicilor socialiste ale orientului depărtat unde, tătucul, care conduce ţara, umple ecranul televizorului, pe programul unic, care durează două ore. El umple, de asemenea, din când în când, frigiderul câtorva compatrioţi care sunt deja cu burţile lipite de spinare, dar care aplaudă şi mulţumesc din inimă tătucului pentru mărinimie. Această imagine este totuşi un biet vodevil faţă de camioanele cu rechizite şcolare aliniate în faţa Guvernului. Se întreabă trecătorul: Or fi daruri date la Cina creştină de preşedintele Vadim din banii proprii pentru familiile de săraci şi copiii lor? Aş! cică, e un cadou al Guvernului României.

Te întrebi: "E Guvernul României un SRL care, din propriile încasări, face pomeni între două şedinţe de lucru?" Nici vorbă de aşa ceva. Sunt, pur şi simplu, rechizite cumpărate din banii obţinuţi de la bugetul de stat, adică din munca celor care mai au unde munci, din impozitele plătite la celebra coadă de la circa financiară de către pensionari, din taxele plătite de cei care se retrag în subsoluri sau în poduri şi îşi închiriază apartamentul pentru a plăti apoi 40% din câştig statului, din taxele pe câinii proveniţi din animale de rasă, animale periculoase, din taxele pe plajă, din taxele pe aer, din taxele pe fraier. Nu vreun administrator de la Ministerul Învăţământului, ori vreun inspector şcolar de la direcţia de specialitate a primăriei de sector supraveghează aceste camioane care pleacă cu rechizitele din faţa Guvernului, ci cel pe care l-aţi văzut şi dumneavoastră la televizor, cel care a terminat cu indicaţiile despre curăţirea şanţurilor de pe lângă şosele, a terminat cu sfaturile pentru aratul de la nord la sud sau invers.

Ziceam în începutul declaraţiei mele că cei care nu au specialişti creaţi în ultimii 50 de ani sau care au din aceia care îşi amintesc numai de indicaţiile preţioase, să nu se aştepte la mai mult.

Copiii ţării noastre, ai mei şi ai dumneavoastră, care au acum 20 de ani sau peste, au mâncat lapte cu pâine şi unt şi brânză şi salam şi gem gratuit de la grădiniţă. Aveau pe atunci şi doctori pediatri care îi supravegheau, dentişti, profesori de engleză, programe de filme de desene animate româneşti. Nici măcar "împuşcatu", care a fost deja menţionat astăzi, nu se gândea să co boare, "să dea indicaţii" cum, de unde şi în ce fel să fie dat laptele copiilor, despre al cărui preţ se pare că Guvernul nu prea ştie că variază între 11.000 şi 25.000, sume care împărţit la 4, la un pahar, nu dau 7.000. Nu se întreba nici "împuşcatu" ce să pună alături: că o fi un corn, că o fi o plăcintă poale-n brâu, un biscuit din cel mai popular, un covrig cu gaură sau numai gaura covrigului. Guvernul munceşte, Guvernul, de doi ani, a adus ţara asta în starea în care sondajele au spus că numai 1% din populaţie poate să-şi cumpere ce vrea. Acest guvern care sfătuieşte opoziţia că mai bine să nu nu mai îndrăznească să critice, ci să vină cu idei pentru binele ţării, acest guvern a dat aviz negativ la sfârşitul anului trecut unui proiect legislativ exact referitor la cornul şi paharul de lapte, propus însă sub forma cadru, deci, nu am mers în amănuntele cine, cum, de unde se obţine laptele.

Proiectul nostru a fost pentru acordarea tichetelor de masă copiilor proveniţi din familiile defavorizate ale căror venituri nu depăşesc salariul minim pe economie. Proiectul a fost iniţiat de subsemnata, împreună cu alte două doamne deputate din Partidul România Mare. Respingerea din partea Guvernului a fost motivată prin lipsa surselor de finanţare, care acum s-au găsit şi - atenţie! -, spunându-ni-se că problema ar fi fost rezolvată de cantinele sociale. Un alt motiv al refuzului a fost că dacă s-ar da masă copiilor săraci, acest lucru ar fi o discriminare faţă de ceilalţi, ca şi cum ar mai exista şi ceilalţi.

Acum sunt discriminaţi toţi elevii de la clasa a V-a în sus, căci Guvernul, după ce le-a propus iniţial tuturor "cornul supravieţuirii", nu ştie cum să procedeze aşa cum ştiau înainte până şi administratorii grădiniţelor, cum, de unde, cum să aducă laptele. Sigur că este nevoie şi de o licitaţie electronică.

Problema pare a fi a transportului laptelui proaspăt de la şcoli spre sate, de parcă vacile ar paşte în oraş. De ce se prefac atâta guvernanţii că au grijă de copii când ei nici nu sesizaseră măcar aceste lipsuri până când am făcut-o noi, cei din opoziţie, respectiv că ar fi necesar să se repete metoda utilizată în anii de criză şi de sărăcie de după război, când copiii erau asistaţi prin lapte şi untură de peşte. De ce atâtea discuţii de tarabă în jurul rezolvării cornului şi covrigului şi găurii covrigului, când, în toată lumea, sistemul tichetelor valorice este foarte răspândit. De altfel, nu înţelegem care este baza legală prin care s-au găsit banii şi de la ce capitol al bugetului provin aceştia pentru această ofertă socială care probabil stă la baza unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului. Este oare constituţional, întrebăm, poate fi emisă o ordonanţă de urgenţă când în Parlament a fost depusă în luna iunie de către subsemnata şi încă două colege un alt proiect de lege cu acelaşi subiect , "Propunere legislativă pentru modificarea Legii privind acordarea tichetelor de masă" cu referire specială la şcolari?

Mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.