Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă fac cunoscut că domnii deputaţi Gheorghe Dinu şi Iancu Holtea au depus materialele la secretariat.

Domnul Gheorghe Dinu:

Legea nr. 10/2001 - generează nedreptăţi la Predeal.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al lunor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, a fost elaborată în urma unor acţiuni şi presiuni externe, destul de repede şi fără o analiză amănunţită a tuturor aspectelor pe care le poate genera aplicarea ei. Intenţia a fost bună, în concordanţă cu prevederile Constituţiei, pentru a consolida dreptul de proprietate în România, dar analiza efectelor aplicării ei au fost neglijate, intenţionat sau nu, acesta adeverind, încă odată, vechiul nostru proverb "că graba strică treaba".

Această lege nu a fost votată de parlamentarii Partidului România Mare, pentru că la vremea respectivă am sesizat abuzurile şi nedreptăţile ce le va genera, coroborate cu alte acte normative aprobate până în 2001. Vecinii noştri, tot foste ţări comuniste, au dat dovadă de mai mult realism, nu s-au grăbit, au analizat bine şi au dat legi prin care nu s-au făcut restituiri fără discernământ. "Restituţio in integrum", unul din sloganele guvernării din anii 1996 - 2000, şi care stă şi la baza acestei legi, se dovedeşte încă o dată că nu poate fi aplicat întocmai structurii actuale a societăţii româneşti. Existenţa în lege a unor reglementări care să acorde despăgubiri foştilor proprietari, acolo unde nu se poate face restituirea în natură (cazul proprietăţilor care mai există), poate că nu ar fi generat aspectele care ni se aduc astăzi la cunoştinţă.

Dacă preluarea de către statul regimului comunist a proprietăţilor imobiliare a fost o măsură abuzivă, Legea nr. 10/2001, în perioada scurtă de aplicare, arată tot mai clar că am căzut în cealaltă extremă, cea a "restituirii abuzive". Semnalele în acest sens sunt numeroase: spitale, unităţi şcolare, familii cu copii, oameni bătrâni scoşi din imobile ce urmează a se restiui către foştii proprietari sau urmaşii acestora.

La aceste semnale mai adăugăm şi noi unul: cel al numeroşilor chiriaşi din imobilele naţionalizate din Predeal, ce ne-a parvenit prin intermediul Asociaţiei chiriaşilor din Casele Naţionalizate şi Asociaţiei Revoluţionarilor din Predeal, Decembrie 1989.

În această frumoasă staţiune montană, însăşi Primăria a fost evacuată din sediu, prin restituirea imobilului către urmaşii industriaşului Mociorniţă şi este nevoită să-şi desfăşoare activitatea în condiţii de provizorat şi improvizaţie.

Ce să mai spunem de situaţia oamenilor de rând, care, nu datorită lor, au ajuns în postura de chiriaşi în care naţionalizate şi care nu contestă că este drept şi cinstit ca cei care au sau au avut drepturi de proprietate asupra pământurilor şi caselor să şi-l recapete şi să fie garantate. Dar tot aşa de normal, cinstit şi drept, consideră dânşii, ar fi să fie sprijiniţi şi apăraţi şi chiriaşii care şi ei sunt cetăţenii acestei ţări şi au dreptul la ocrotire legală din partea statului faţă de vicisitudinile unei perioade sau alta ale istoriei.

Chiridaşii din Predeal, dar şi din alte localităţi ale ţării, solicită ca puterile statului, în procesul de legiferare dar şi de aplicare a legilor, să ţină seama de reglementarea şi admiterea cererilor de revendicare, de situaţia concretă a fiecărui imobil, de faptul că în decursul timpului s-au făcut investiţii pentru reconstrucţia sau consolidarea construcţiei, extinderi şi amenajări de spaţii, îmbunătăţirea gradului de confort, transformări interioare şi exterioare, introduceri de instalaţii electrice sau de alimentare cu apă şi gaze, racordări la termoficare, etc., multe din aceste lucrări, şi cu banii chiriaşilor.

De asemenea, o parte din foştii chiriaşi au devenit proprietari ai spaţiilor deţinute, ca efect al Legii nr. 112/1995 şi acum se văd şi cu bani luaţi şi fără locuinţă cumpărată.

Asemenea cazuri, se susţine în memoriile chiriaşilor, sunt cu zecile de mii şi nu câteva zeci de cazuri cum susţin oficialităţile din M.L.P.T.L.

Chiriaşii din Predeal, ca şi cei din alte localităţi, au făcut numeroase demersuri la toate nivelele dar s-au izbit de lipsa unui suport legislativ clar, de dezinteresul celor ce au guvernat România. În continuare sunt tracasaţi, purtaţi prin tot felul de procese, somaţi şi ameninţaţi că vor fi evacuaţi cu forţa din casele retrocedate, fără să se ţină cont de starea lor materială şi socială, de cheltuielile pe care le-au făcut pentru conservarea imobilului, pentru îmbunătăţiri.

Iată de ce chiriaşii cer să li se facă dreptate, să se ţină cont şi de ei, să nu fie aruncaţi pe drumuri, ca pe ceva nefolositor. În acest sens vin şi cu soluţia: vilele din Predeal care au aparţinut CC al fostului PCR şi care astăzi sunt folosite ca vile de protocol ale actualei puteri, precum şi cele ale fostului OJT, să fie puse la dispoziţia chiriaşilor evacuaţi şi aruncaţi pe drumuri, prin "grija" ce le-o poartă guvernanţii, ţinând cont şi de faptul că Predealul este un oraş fără industrie, numai turistic, şi posibilităţile financiare ale chiriaşilor evacuaţi sunt minime.

Auzind strigătul de deznădejde al celor care poartă "vina" de a fi chiriaşi în fost case naţionalizate, nu poţi să nu te întrebi: oare abuzul comis de puterea comunistă, de a prelua la stat proprietăţile imobiliare nu poate fi reparat decât tot printr-un abuz, de data asta împotriva unor oameni nevinovaţi, care au avut neşansa să fie mutaţi, forţaţi de împrejurări, în case naţionalizate?

Cred cu tărie că legislaţia retrocedărilor trebuie revizuită, că restituirile în natură să se facă cu discernământ, fără a perturba funcţionarea instituţiilor publice şi fără să lezeze drepturile altor categorii sociale, iar unde nu mai este posibilă restituirea în natură, să se procedeze la despăgubirea foştilor proprietari, prin alte forme.