Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Napoleon Pop:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Am să mă refer la faptul că APAPS-ul are tendinţa să devină un CSP. Faptul că interesul actualei guvernări pentru obţinerea mult solicitatei stabilităţi legislative în România nu este decât o lozincă politică fără susţinere în fapt, este dovedit încă o dată de emiterea unei noi ordonanţe de urgenţă a Guvernului, nr.131/2002, pentru a modifica şi completa o altă Ordonanţă de Urgenţă, nr.296 din 2002, privind înfiinţarea Autorităţii pentru Privatizare a Participaţiilor Statului.

Ca în majoritatea cazurilor de acest gen, caracterul de "urgenţă" nu reiese în nici un fel din cuprinsul reglementării, decât poate din nerăbdarea unor noi viitori demnitari să-şi preia posturile de secretari de stat, întrucât noua ordonanţă prevede la art.3 un număr de 6 vicepreşedinţi cu rang de secretari de stat, care vor asigura conducerea operativă şi coordonarea activităţii APAPS, în loc de 3 vicepreşedinţi, cât erau până acum.

Modificările introduse nu justifică emiterea unor ordonanţe de urgenţă şi pentru faptul că acestea nu aduc nici un plus de reglementare în ceea ce priveşte derularea procesului de privatizare a societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, care ar fi trebuit să fie principala şi cea mai importantă preocupare a APAPS. În schimb, ordonanţa ne introduce însă, într-adevăr, într-o "stare de urgenţă" în ceea ce priveşte amestecul Executivului în hotărârile şi în viaţa societăţilor comerciale autonome.

Într-o economie de piaţă, dacă un guvern promovează strategii sectoriale, implementarea acestora este posibilă dacă respectivele strategii sunt însoţite de mecanisme economico-financiare de stimulare atractive pentru societăţile comerciale. Acestora din urmă trebuie să le fie lăsată libertatea de a decide singure participarea la o strategie, urmând semnalele pieţei şi avantajele mecanismelor de stimulare pentru propria lor existenţă.

Este un nonsens ca astfel de obligaţii să fie stabilite prin hotărâre de guvern în sarcina unor societăţi, indiferent de structura capitalului social, iar APAPS să le monitorizeze, probabil pe baza altor rapoarte transmise periodic, care se adaugă la alte zeci de situaţii solicitate de alte instituţii ale statului.

De când APAPS-ul urmează să amendeze societăţile comerciale că nu aplică deciziile Guvernului în propria lor strategie de piaţă? Sau poate Guvernul îşi asumă şi falimentul societăţilor pentru care o strategie sectorial-administrativă le va fi nefastă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.