Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Domnul Napoleon Pop:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Este îngrijorător faptul că intenţia de protest social a ajuns până la copiii care trebuie să se nască, mamele acestora luând decizia să facă grevă în numele lor.

Chiar dacă Guvernul şi-a retras la limită noua aberaţie, cauza posibilului protest social este la fel de îngrijorătoare şi constă în politica plafonărilor unor venituri practicată de Guvern tocmai în domeniile social şi de sănătate, care ar trebui să fie cu adevărat exponentul unei politici social democrate, dar aplicate într-un mediu concurenţial.

Astfel, conceptele de solidaritate şi coeziune socială de tip european sunt duse spre limita nerecunoaşterii totale a contribuţiilor diferenţiate ale cetăţenilor la fondurile sociale gestionate de-a valma de către stat, atunci când este vorba de a beneficia de acestea.

Cu atât mai mult această nerecunoaştere deranjează, cu cât contribuţiile diferenţiate reflectă gradul de pregătire, munca depusă şi responsabilităţile contribuabilului, nivelul salariului, într-un cuvânt competiţia de pe piaţa forţei de muncă, care ne diferenţiază ca indivizi liberi în faţa oportunităţilor de muncă şi câştig.

Domnul ministru Marian Sârbu vrea însă să ne aducă pe toţi la un egalitarism dâmboviţean pe care nici comunismul nu a reuşit să-l facă, aplicând principiul de la toţi cât mai mult şi fiecăruia mai puţin decât media pe ţară.

Nu mai contează absolut deloc cuantumul şi perioada cât cotizezi pentru pensie, şomaj, asigurări de sănătate, indemnizaţie de mamă etc., întrucât statul ştie exact de ce ai nevoie când eşti la ananghină!

Oare aceasta să fie libertatea individului în a-şi asigura viitorul său şi al familiei prin propria sa muncă, acceptând riscurile vieţii când poate să muncească? Acesta să fie mecanismul prin care în România se va lărgi clasa mijlocie de sub media veniturilor celor mai mici din Europa?

Explicaţiile de împăcare a noastră sunt halucinante şi departe de cauzele reale ale forţării la paroxism a politicii de plafonare a unor drepturi băneşti ale cetăţenilor contribuabili.

Poate era normal să se recunoască că după 3 ani de creştere economică reală, banii colectaţi nu ajung realizării obiectivelor sociale, ceea ce înseamnă că nivelul ridicat de taxe şi impozite a redus în continuare baza de colectare a veniturilor la buget.

Poate era normal să se recunoască că politica socială este finanţată aproape exclusiv din contribuţiile celor care muncesc şi au un salariu oficial, iar în această situaţie politica de coeziune socială stimulează lenea şi descurajează pe cei care muncesc onest.

Poate este normal ca cetăţeanul să ştie că bucurându-se astăzi de avantajele unui exces de politică socială cu iz electoral, viitorul acestuia este pus complet pe butuci, devenind un asistat total.

Dacă economia de piaţă nu intră într-o adevărată funcţionare, vom constata cu uşurinţă îndepărtarea noastră şi de la valorile democraţiei, prima fiind libertatea şi demnitatea individului înfrântă, zi de zi, de sărăcie, de o asistenţă medicală precară, de taxe, impozite şi tarife împovărătoare şi mai ales de iluzia total greşită că statul îi va asigura existenţa latentă, chiar şi fără muncă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.