Costache Mircea
Costache Mircea

Sittings of the Chamber of Deputies of April 15, 2003

Sittings of the Chamber of Deputies of April 15, 2003

  1. Intervenţii ale domnilor deputaţi:
  1.9 Costache Mircea - comentarii asupra "iraţionalismului finanţelor publice";

Domnul Corneliu Ciontu:

................................................

Dau cuvântul domnului deputat Mircea Costache. Se pregăteşte domnul Coriolan Simedru.

Domnul Costache Mircea:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Dintre multitudinea de probleme care ne agresează cotidian, m-am oprit astăzi asupra iraţionalismului finanţelor publice.

În momentul în care întreaga societate românească suferă de lipsa banilor, toate sectoarele sunt subfinanţate, peste tot ni se spune că am avea servicii publice mai bune dacă am avea bani mai mulţi, că am avea condiţii de îngrijire a sănătăţii mai bune dacă am avea bani mai mulţi, învăţământ mai performant, ordine publică şi apărare, că am avea locuri de muncă mai multe dacă am avea bani mai mulţi şi aşa mai departe, în acelaşi timp, se folosesc finanţelor publice de o manieră incalificabilă, fără nici un fel de raţiune, fără nici un fel de suport obiectiv ştiinţific, managerial.

Există în societatea românească discrepanţe îngrijorătoare care au mai făcut subiectul unor discuţii la nivel înalt, cum ar fi unele salarii. Există directori de regii şi de companii care primesc lunar 700 de milioane de lei; alţii, 280 de milioane de lei; alţii, alte sute de milioane de lei. Există acolo consilii de administraţie destul de numeroase, oameni care, fără să mişte un deget, încasează zeci de milioane lunar.

Există alocări de sume exorbitante pentru domenii al căror sens ne scapă uneori. Există scutiri la plată către bugetul statului al unor societăţi, cu motivaţii ridicole. Există reeşalonări, tot în sensul scutirilor de la plată, pentru că a amâna înseamnă a lăsa pe mâine, că poate mâine nu mai este nevoie. Există în finanţele publice din această ţară un haos inimaginabil.

Sunt municipalităţi care vând bunuri de patrimoniu public şi le recumpără tot ei. Vând cu 400 de mii de dolari şi cumpără cu un milion şi jumătate de dolari.

Există manevre, există inginerii, există lucruri care văd că nu dau nimănui de gândit, care nu preocupă pe nimeni.

De ce se amestecă unii care nu au pregătirea necesară în materie de finanţe: pentru că ei trebuie să răspundă în faţa cetăţenilor şi nu au ce. De aceea, poate ne explică şi nouă cineva cum se face că, într-o perioadă în care mari mase duc lipsa locurilor de muncă şi a condiţiilor minime de subzistenţă de pe o zi pe alta, sunt manevre şi mânuiri de finanţe publice nu numai defectuoase, dar pur şi simplu dubioase.

Există pe la regiile comunale salarii de trei-patru ori cât ale preşedintelui României. S-a mai vorbit despre asta, dar nimeni nu spune nimic. Măcar să se justifice, aşa cum se obişnuieşte adesea - formal şi preţios, în termeni pretins ştiinţifici şi obiectivi - ce componente intră în structura unor salarii sau în structura unor alocări de preţuri. Ce plătim noi de fapt? Ce plăteşte contribuabilul român?

De ceea ce beneficiază se vede, dar măcar să ştim ce este în capul acelora care au declanşat această harababură fără seamăn în puţinele resurse financiare ale ţării, ajunsă datoare în plan extern cu peste 20 de miliarde de dolari, după ştiinţa noastră.

Cam acestea ar fi problemele pe care le ridic eu şi de la care aştept precizări din partea celor abilitaţi.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.