Parliamentary debates

Domnul Puiu Haşotti:

Are cuvântul domnul deputat Costache Mircea. Nu este. Domnul deputat Ioan Sonea, tot de la PRM? Nici dânsul nu este.

Atunci, domnul deputat Ioan Miclea? Da. Şi se pregăteşte domnul deputat Becsek-Garda Dezideriu.

Domnul Ioan Miclea:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Declaraţia mea politică se intitulează: "Instituţiile statului - subiect de batjocură".

Ar trebui să facă parte dintr-o acţiune a puterii executive, dar şi a celei legislative şi, de ce nu, a celei juridice o acţiune concertată de combatere a batjocurii pe care unii din concetăţenii noştri, în diverse forme, o îndreaptă împotriva instituţiilor statului.

În acest sens voi aminti, doar în treacăt, acţiunile de batjocorire a sentimentelor naţional-patriotice ale românilor transilvăneni, de către acest şovin iredentist care este Laszlo Tokes şi ceata lui de extremişti, prin acţiunile ce le-au desfăşurat şi le desfăşoară şi în prezent şi împotriva cărora justiţia şi autorităţile statului, spre ruşinea lor, nu înţeleg să ia nici o măsură. Dar pentru că faptele acestor extremişti sunt foarte grave, ele ţinând şi de domeniul penalului, îmi voi permite ca în perioada imediat următoare să adresez o interpelare pe această temă domnului prim-ministru.

Doresc să mă refer aici, în mod deosebit, la acţiunile concertate de atacare şi batjocorire a justiţiei şi magistraţilor.

Afirm, în cunoştinţă de cauză, că mulţi magistraţi îndeplinesc actul de justiţie sub presiune, timoraţi, ba chiar înspăimântaţi de campaniile de presă şi nu numai, care se fac împotriva lor. Am văzut cazuri când în instanţe, judecători respectabili, slujitori vechi la altarul justiţiei, au fost insultaţi de către justiţiabili cum că ar fi corupţi. Unii dintre ei, şi nu puţini, s-au făcut că nu văd şi nu aud, de teama ca presa să nu le facă procese de intenţie.

Dar cum să nu-şi permită un infractor mărunt sau un justiţiabil oarecare să insulte un judecător dintr-un fund de provincie, când chiar un fost preşedinte al ţării îşi permite, într-o conferinţă de presă la care au participat ziarişti de la toate cotidienele centrale, să afirme că judecătorii Curţii Supreme de Justiţie ar fi falsificat actul de justiţie, favorizându-l pe senatorul Corneliu Vadim Tudor, în procesele pe care acesta le-a avut în faţa Curţii. Adică, dacă insului în cauză, înalţii magistraţi nu i-au luat în seamă aberaţiile din denunţurile sale, îndreptate împotriva senatorului Corneliu Vadim Tudor, înseamnă că magistraţii sunt neapărat corupţi.

Ce gândire infantilă are acest specimen, ba aş spune acest infractor! Spun infractor deoarece insul - Constantinescu - a comis cel puţin infracţiunea de trădare de ţară, vânzând printr-o semnătură, pământul sfânt al Bucovinei, precum şi Insula Şerpilor, Ucrainei, prin tratatul bilateral. Cum poate un asemenea specimen să mai scoată capul în lume, ba, mai mult, să jignească şi să batjocorească o înaltă instanţă judecătorească a Statului Român?

Cred că este cazul ca Parchetul să se autosesizeze în acest caz şi să ia măsurile legale ce se impun. În acest caz sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de comunicare de informaţii false, prevăzută de art. 168¹ din Codul Penal.

Ministrul de Interne se străduieşte să asigure poliţiştilor un statut şi o situaţie materială concordante cu activitatea şi greutatea activităţii ce o desfăşoară aceştia. Personal mi se pare un lucru firesc, normal, lăudabil. Dar, sărim la gâtul omului şi-l porcăim în toată presa că a făcut acest lucru cu scop electoral, pentru ca poliţiştii să închidă ochii la eventualele fraude la alegerile din 2004.

Nimic mai absurd. În primul rând, poliţiştii asigură numai ordinea la secţiile de votare, de corectitudinea votării se ocupă alte organe. Apoi, când trebuie mărite salariile acestor oropsiţi de poliţişti, ca ei să nu fie suspectaţi de cine ştie ce malversaţiuni, ca instituţia în care lucrează să nu ajungă subiect de batjocură, apar numeroase comentarii.

Am aprobat, aşa cum am aprobat, pachetul de legi anticorupţie. Am început să aplicăm legile din acest pachet, declarându-ne averile. Acţiunea a fost tăvălită prin toată mass-media şi s-a făcut de ea un haz nebun. Din toată această mascaradă legislativă în care demnitarii, parlamentarii mai ales, au ieşit foarte şifonaţi, ne-am ales cu o concluzie tristă şi care trebuie să ne dea de gândit. Şi anume aceea că ne declarăm degeaba averile (ba chiar ne mândrim cu ele), din moment ce nu cercetează nimeni de unde sunt şi cum au fost dobândite.

Domnul Puiu Haşotti:

Dacă sunteţi amabil să concluzionaţi, domnule coleg.

Domnul Ioan Miclea:

O frază mai am.

Se pune legitima întrebare, puteau fi construite sau cumpărate miile de case şi apartamente, pe care le-au declarat că le deţin unii, puteau fi constituite miile de conturi burdujite cu peste 10.000 de euro, în cei 13 ani de democraţie originală, altfel decât prin corupţie, de atâţia demnitari ai căror principale surse de venit sunt salariile?

Ei bine, legile "adoptate" de către noi nu prevăd nimic în acest sens. Şi atunci nu este normal ca parlamentarii, membrii Guvernului, aleşii locali sau judeţeni, preşedinţii de consilii judeţene, primarii şi alţi demnitari să ajungă subiect de batjocură, iar instituţiile ce le reprezintă aceştia să fie ştirbite în autoritatea lor?

Cred că mai este mult până când în România lucrurile vor intra pe un făgaş normal. Că nu sunt pe un făgaş normal vina este în primul rând a Guvernului şi apoi a Parlamentului sau mai bine spus a noastră, a politicienilor! Mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Mulţumesc.