Zoltan Kovacs
Zoltan Kovacs

Sittings of the Chamber of Deputies of September 23, 2003

Sittings of the Chamber of Deputies of September 23, 2003

  1. Intervenţii ale deputaţilor:
  1.9 Kovacs Zoltan - declaraţie cu tema "Agricultura românească înainte de aderare şi înainte de faliment";

Domnul Puiu Haşotti:

................................................

Domnul deputat Baban Ştefan. Lipseşte.

Domnul deputat Iosif Armaş. Lipseşte.

Domnul deputat Codrin Ştefănescu. Lipseşte.

Domnul deputat Adrian Moisoiu. Lipseşte.

Vă anunţ că domnul deputat Corneliu Ciontu, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, şi domnul deputat Emil Boc, liderul Grupului parlamentar al PD, au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul deputat Kovacs Zoltan. Va urma domnul deputat Ionel Adrian.

Domnul Kovacs Zoltan:

Vă mulţumesc.

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Tema pe care aş aborda-o este "Agricultura românească înainte de aderare şi înainte de faliment".

Anul agricol 2003 se termină în câteva zile. Producătorii agricoli sunt epuizaţi, necăjiţi, cu buzunarele goale. Au luptat exemplar cu seceta, cu lipsa de fonduri, exclamând "Nici Dumnezeu, nici Ministerul Agriculturii nu ne ajută!"

Parlamentul şi Guvernul au elaborat cu intenţii bune legi, ordonanţe care ar fi de folos producătorilor, dar care fără fonduri nu au nici un efect.

"În centrul atenţiei va sta înfiinţarea şi punerea în funcţiune a unor adevărate exploataţii agricole, care să producă şi să vândă produse agro-alimentare de cea mai bună calitate". Am citat din strategia agricolă şi rurală a ministerului.

Sunt idei frumoase, dar au rămas numai idei.

Să enumerăm câteva legi şi ordonanţe care au fost elaborate pentru salvarea agriculturii.

Chiar astăzi, 23 septembrie 2003, a expirat termenul de depunere a cererilor pentru ajutorul de 2 milioane de lei/hectar, conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.72/2003. Suprafaţa estimată ar fi de 6,6 milioane hectare, iar suma se ridică la 13200 miliarde de lei, cu etapele aferente, în funcţie de cultură.

Prima tranşă ar sosi în lunile octombrie-noiembrie, din care producătorii, eventual vor cumpăra cadouri la copii, pentru că sperăm ca semănatul să se termine până în noiembrie.

Cererile de solicitare au fost depuse de aproximativ 50% dintre proprietari. Cauzele: producătorii nu au timp în perioada campaniei să se deplaseze şi să stea zile întregi la primării şi la direcţii agricole, lipsa evidenţelor la primării, lipsa actelor care fac dovada dreptului de proprietate, neîncrederea în acest ajutor şi, bineînţeles, indiferenţa.

Se pare că termenul se va prelungi în aceste zile.

Mai putem aminti: creditul agricol, care nu prea a avut efect, Legea nr.381/2002 referitoare la despăgubirile în caz de calamităţi. Pentru aceste legi au curs tone de hârtie, fără efect.

Producătorii nici până în prezent nu au intrat în posesia sumelor cuvenite pe baza acestei legi aprobate legal şi în funcţiune.

În ultimele luni, din cauza secetei cumplite, agricultura a traversat perioada cea mai critică din ultimii 100 de ani, iar ministrul agriculturii, prin declaraţiile sale, influenţează negativ, din punct de vedere al producătorilor, preţul la grâu şi la floarea-soarelui.

În toiul campaniei de recoltare a grâului, Ministerul Agriculturii era preocupat primordial de importarea unei cantităţi de un milion de tone de grâu, influenţând imediat preţul de piaţă al grâului de consum. Greşeala s-a repetat la cultura florii-soarelui, când excedentul anunţat de domnul ministru a influenţat negativ preţul, astfel că, la ora actuală, preţul seminţei de floarea-soarelui este cu 20% mai mic decât în anul 2002.

Vom putea importa mai departe grâu, făină, ulei, zahăr, fructe, legume, carne de porc, de pui şi altele.

Se iveşte o întrebare inevitabilă: oare Guvernul vrea să menţină forţat preţul cu amănuntul la pâine, la ulei, la preparatele de carne pe spinarea producătorilor?

Intervenţiile în economia de piaţă sunt periculoase şi au ca efect falimentarea producătorilor din exploataţiile agricole şi a producătorilor individuali.

Vă mulţumesc.

Domnul Puiu Haşotti:

Vă mulţumesc.