Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului deputat Emil Rus. Va urma domnul Nicu Spiridon.

Domnii deputaţi Adrian Ionel şi Gheorghe Marcu au depus declaraţiile la secretariat.

Domnul Emil Rus:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Rezultatele unei cercetări recente a Institutului CFK în ţările din Europa Centrală şi de Est, publicate în presă în 22 aprilie anul curent, m-au determinat să fac declaraţia politică de astăzi pe tema corupţiei noastre cea de toate zilele, despre care se vorbeşte, se scrie şi, mai nou, apar cărţi de un gen aparte, cum este "Război total împotriva corupţiei în România", volumele I şi II, ale cărei autor este Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupţiei şi pentru petiţii a Camerei Deputaţilor din Parlamentul României.

Ziarele au titrat pe primele pagini faptul că 86% dintre români consideră că trăiesc într-un stat corupt şi că sănătatea este domeniul în care acest flagel face cele mai multe ravagii. Se vede că, între ţările Europei Centrale şi de Est, România nu numai că se situează pe locurile de frunte, dar are un apreciabil avans.

Cifrele cercetării reflectă o dinamică accelerată a corupţiei, în special în ultimii trei ani ai guvernării Adrian Năstase.

Nu sunt noutăţi toate acestea. Lumea le ştie şi se confruntă zilnic cu doamna "corupţie", care, vorba poetului, stă la masă cu diriguitorii ţării, şi cunoaşteţi dumneavoastră expresia proverbială "Spune-mi cu cine te însoţeşti ca să-ţi spun cine eşti". Prin urmare, pentru omul simplu luat cu atâtea chestionare în primire, atenţia lui se abate de la esenţial şi uneori cade pe aspecte secundare.

Sus şi tare o afirm că nu sănătatea este domeniul cel mai corupt. Este adevărat că acolo se aşteaptă oamenii să nu fie corupţie deloc.

Marea corupţie este mai ales la vârful Puterii care guvernează ţara de la Revoluţia din Decembrie sau de la lovitura de stat încoace.

Reprezentanţii Puterii au devenit marii baroni, greii ce fac legile şi le impun Parlamentului, prin care se ascund bogăţiile acumulate prin fraudă mai ceva ca după război: averi, fie că sunt în ţară, fie că sunt în străinătate, abordând în mod fals transparenţa şi declaraţiile de avere, care nu sunt altceva decât praf în ochii mulţimii.

În sănătate nu se devalizează bănci şi nu se şantajează prin repartiţii bugetare, nu se privatizează fraudulos la modul general, nu sunt firme - căpuşă, nu se face trafic de influenţă etc.

Iată, în prezent se pune problema să se dezbată sau nu raportul Parchetului Naţional Anticorupţie pe 2003.

Sigur, ideea este că această autoritate aparţine Justiţiei şi dă seama acesteia, nu Parlamentului.

Şi ce este rost are? Pentru că informaţiile, dezvăluirile, cazurile de corupţie nu sunt ale marilor grei, ci ale unor de pe linia a şaptea, cum este cazul consilierului guvernamental Fănel Păvălache, revelioanele, balurile şi pomenile lui Vanghelie, ori afacerile unora din baronetul local, cum ar fi Gheorghe Savu din Ialomiţa, Florin Serac din Bihor sau Csibi Istvan din Harghita.

Nimic nu se va spune, în acel raport, despre mafia petrolului, tutunului, zahărului, despre marile unităţi economice ale ţării ruinate, în vreme ce acţionarii acestora sunt baronii baronilor, nu se va spune despre falimentarea băncilor cu scopul vădit de jefuire şi altele. Şi totuşi PSD-ul a făcut multe rele şi totuşi sporeşte în sondaje false. Şi totuşi chiar toată lumea poate fi prostită?!

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.