Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Doamna Iulia Pataki:

Mulţumesc.

Stimaţi colegi,

Intervenţia mea de astăzi se referă la o problemă majoră din societatea noastră, şi anume, intoleranţa faţă de comunitatea persoanelor de altă orientare sexuală din România.

Conform ultimelor statistici, oferite de către Galup, în 2003, acest grup minoritar este confruntat cu cea mai mare ostilitate socială.

Astfel, 40% din respondenţi consideră că nu sunt de acord ca în România să trăiască homosexuali sau lesbiene, în timp ce 19% afirmă acelaşi lucru despre musulmani, iar 13% despre rromi.

Săptămâna trecută am asistat la un eveniment deosebit pentru noi toţi, "Festivalul diversităţii", organizat de către comunitatea persoanelor cu altă orientare sexuală decât cea a majorităţii, un eveniment cu valoare de precedent care, sperăm, constituie doar începutul cunoaşterii reciproce, un act de curaj pentru o comunitate minoritară dezavantajată din toate punctele de vedere.

"Homosexualitatea este un viciu, un rău, ceva care trebuie extirpat", gândeşte majoritatea societăţii. "Homosexualitatea este un comportament sexual neacceptat de majoritate, care trebuie izolat, altfel ne va distruge în timp", susţin alţii.

Nu avem informaţii despre homosexualitate, nu avem nici decenţa de a încerca să le obţinem. Nu dorim să cunoaştem acest fel de a fi al unei persoane, iar cel mai simplu, dar şi cel mai primitiv fel de a ne manifesta este ura şi dispreţul, excluzând ceea ce nu înţelegem şi nu dorim să înţelegem. Şi ne mirăm că democraţiile occidentale ne atrag atenţia asupra criteriilor politice de integrare europeană, respectiv, respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor minorităţilor sexuale, care în România lasă de dorit.

Este vorba de dreptul unei persoane de a-şi dezvolta liber individualitatea, de a nu fi supus discriminării. Este vorba de fiinţe umane care sunt diferite, au altă orientare sexuală.

Sunt într-o situaţie similară cu persoanele care vorbesc o altă limbă decât cea majoritară, cu cei care aparţin altei rase, au altă culoare a pielii, au altă religie decât cea majoritară. Nu există două fiinţe umane care să fie totalmente la fel. Fiecare dintre noi are o individualitate, personalitate aparte. Şi toţi avem dreptul, constituţional, dar şi nevoia de a ne manifesta, de a ne dezvolta personalitatea, de a trăi liber şi fără temeri în societate, de a alege apartenenţa noastră la o comunitate sau alta.

Din păcate, această libertate încă nu există pentru comunitatea homosexuală. Trăim într-o societate în care am fost îndoctrinaţi cu cele mai hidoase mituri, temeri şi stereotipii legate de homosexualitate.

Majoritatea acestor persoane - pot fi rudele, colegii, prietenii noştri - duc o viaţă dublă, se ascund în noi, datorită fricii de a pierde locul de muncă, familia, prietenii, locul în societate sau, în anumite cazuri, de a nu fi agresaţi fizic.

Îşi neagă identitatea, pentru că societatea sancţionează orice deviere de la normele acceptate de majoritate, încurajează politicile de contestare şi limitare a drepturilor şi libertăţilor celor care sunt diferiţi, limitează posibilitatea de a revendica aceste drepturi.

Avem legi care interzic discriminarea, instituţii pentru aplicarea legilor, dar care ignoră problemele grave cu care se confruntă această comunitate minoritară. Pentru instituţiile de stat această problematică nu constituie o prioritate.

Pe de o parte eliminăm prevederile legale, care incriminează orientarea sexuală, dar pe de altă parte introducem pe uşa din dos prevederi care limitează drepturile acestor persoane la anumite servicii, ca serviciile de sănătate, exemplu fiind Legea sănătăţii, în forma adoptată de Camera Deputaţilor.

Singura scuză a majorităţii este că societatea nu este pregătită pentru acceptarea diversităţii.

Cei 14 ani de libertate ne dovedesc, însă, contrariul. Am eliminat o serie de prejudecăţi sau stereotipii, cum ar fi aşa-zisul pericol maghiar. Am înţeles că a vorbi o limbă, o cultură sau tradiţii diferite ne îmbogăţeşte societatea, ori o altă stereotipie, că o femeie nu poate avea altă poziţie în societate decât cea de mamă.

Suntem o societate în schimbare, o schimbare în bine, tindem spre o societate europeană, al cărui nucleu de convieţuire socială îl constituie descoperirea diversităţii, respectul şi toleranţa faţă de individ, faţă de dreptul fiecărui individ de a-şi alege şi dezvolta identitatea, de a fi el însuşi.

Adevărata egalitate de drepturi există între indivizi liberi, conştienţi de valorile lor, deschişi şi toleranţi faţă de semenii lor.

Instituţiile statului sunt datoare a iniţia politici publice pentru promovarea toleranţei, diversităţii, pentru prezenţa culturală a comunităţilor minoritare şi altele decât cele naţionale. Au menirea de a asigura spaţiul necesar dezvoltării individualităţii complexe a persoanelor cu altă orientare sexuală, pentru ca în viitor să nu mai folosim termenul de "curaj" pentru cei care sunt homosexuali. Ei sunt şi trebuie trataţi ca cetăţeni cu drepturi depline, ca orice cetăţean al României.

Declaraţia mea s-a bazat pe broşura "Despre noi", concepută şi editată de Asociaţia Accept.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.