|
Domnul Ştefan Lăpădat: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Doamnelor şi domnilor deputaţi, Intervenţia mea se intitulează: "Pe zi ce trece, se înmulţesc copiii străzii şi cerşetorii". Sub aspect igienico-sanitar şi estetic, niciodată România nu va concura Germania sau alte state vest-europene civilizate. Ne lipseşte educaţia necesară, în sensul ordinii şi curăţeniei, iar semne că un asemenea model de educaţie s-ar implementa şi la noi, întârzie să se vadă. Cutiile, coşurile şi lăzile de gunoi sunt elementele de decor, căci prea puţini le utilizează. Pe băncile din spaţiul public de recreere, tinerii stau cu copitele din spate pe scaun şi cu fesele pe rezemătoare, şi e de presupus că la ei acasă fac aşişderea. Aspectul mizer atacă mai toate oraşele din România. Colac peste pupăză, copiii străzii şi cerşetorii de toate vârstele concurează şi ei la îngroşarea petei de mizerie pe obrazul fardat în fiecare zi de edilii oraşului. Ambientul urban, în varianta lui peisagistă, este preferenţiat, inconsecvent, neconvingător, ceea ce denotă lipsă de concepţie. Dezinteresul guvernanţilor pentru grosul societăţii defavorizate chiar de ei, creează această stare de mizerie reală. Starea de sărăcie a unui oraş se constată prin mulţimea caselor de amanet şi a celor de schimb valutar, excluzând schimbătorii ambulanţi de valută. Dacă statul ar fi de Drept şi de Ordine, simboluri ale unei administraţii chibzuite, tăietorii de frunze la câini, pierde-vărarii, copiii străzii şi cerşetorii ar trebui adunaţi, instituţionalizaţi în centre de calificare, în activităţi lucrative, cum se făcea cândva în puşcării. Dar de când puşcăriile au ajuns nişte pensioane, ori şcoli de calificare în delicvenţa înaltă, dezinteresul guvernanţilor pentru Drept şi Ordine este tot mai evident. Depăşiţi de situaţii şi realităţi, într-o formulă politico-administrativă care confundă libertatea cu libertinajul, aceşti guvernanţi bine ascunşi sub masca nebuloasă a democraţiei au preferat formula ilicită a propriei chiverniseli, urmând ca la expirarea mandatului, cu tolba burduşită să-şi ia zborul, eventual spre locuri mai paradisiace. iar noi să rămânem tot ca mai-nainte: năpădiţi de mizerie, invadaţi de vagabonzi şi de cerşetori. Şi cum adagiul latin recomandă şi pretinde "mens sana în corpore sano", nu putem să nu ne întrebăm: într-un "corpus" social nesănătos, ce minte zace? Vă mulţumesc.
|