Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Dau cuvântul domnului Valeriu Tabără. Va urma domnul Adrian Moisoiu.

Domnul Valeriu Tabără:

Domnule preşedinte,

Stimaţi colegi,

Declaraţia politică de astăzi se face sub denumirea "România şi spaţiul geo-politic al Mării Negre".

Problema care face obiectul declaraţiei politice de astăzi face parte din acele subiecte care la prima vedere se situează într-un plan politic secundar sau părea să facă parte dintr-un astfel de plan până la apariţia în prim-planul politicii româneşti a domnului Traian Băsescu.

O dată cu intrarea în cursa prezidenţială a domnului Băsescu au apărut pentru prima dată oferte politice noi pentru România, precum dezvoltarea unei axe politice prioritare, de colaborare Washington-Londra-Bucureşti, apoi s-a afirmat curajos că România trebuie să acţioneze politic şi militar preventiv, pentru a evita acţiuni teroriste sau de sabotare a securităţii sale naţionale, şi a afirmat puternic, pentru respectarea angajamentelor sale militare, în zone de conflict militar major, cum sunt: Afganistanul, Irakul, Bosnia, Kosovo şi altele.

Cea mai importantă abordare politică, cu excepţia integrării în NATO şi Uniunea Europeană, este cea din spaţiul geo-politic al Mării Negre. În această zonă în care se cere implicarea în proiecte de dezvoltare economică şi politică a unor mari puteri membre ale NATO, România are cele mai mari interese economice, politice şi de securitate naţională.

Din punct de vedere economic, spaţiul geo-politic al Mării Negre este extrem de important pentru România, atât sub aspectul resurselor de materii prime, cât şi al pieţelor şi al potenţialului de deschidere către alte zone de interes major, cum sunt Orientul Mijlociu, Asia Centrală, cu rezervele de petrol şi gaze naturale şi altele.

Din punct de vedere economic, zona Mării Negre se poate constitui ca o zonă de colaborare economică de tip CEFTA, în care România poate juca un rol de primă mărime.

În plan politic, zona Mării Negre repezintă pentru România un spaţiu real de afirmare a interesului naţional. În această zonă se găsesc Moldova, Transnistria, cu problemele ei, Ucraina, cu puternice comunităţi româneşti, dar şi cu probleme de relaţii bilaterale nerezolvate prin tratatul de prietenie şi bună vecinătate semnat înainte de 1990, într-un moment deloc favorabil pentru noi. În această zonă se găseşte Rusia, principalul furnizor de energie, gaz şi petrol, nu numai pentru noi, dar şi pentru multe dintre ţările Uniunii Europene şi NATO, se găseşte Turcia, care forţează aderarea la Uniunea Europeană şi care chiar dacă va rămâne în afara uniunii, va constitui şi în viitor un partener economic şi politic semnificativ pentru România.

Tot în spaţiul Mării Negre, în partea răsăriteană a acesteia, se găsesc ţările caucaziene, care schimbă în forţă obiectivele politice de emancipare, emancipându-se de sub tutela Rusiei, orientându-se rapid spre sistemele democratice de tip oriental.

Ele, aceste ţări estice, constituie o poartă deschisă colaborării economice şi politice a României cu zonele de dincolo de ele, care sunt zona Asiei Centrale şi cea a Asiei Estice.

Dintre toate acţiunile politice întreprinse de preşedintele Băsescu, cea mai semnificativă este cea legată de Republica Moldova şi spaţiul transnistrean.

Dacă în anii '90 construiam poduri de flori şi participam la simpozioane şi acţiuni de suflet, care au rămas în acest stadiu, sau ne limitam la câte un împrumut financiar sau ajutor energetic pentru Republica Moldova, astăzi România, prin preşedintele său, îşi propune să fie un partener egal cu ceilalţi actori politici ai zonei, pentru rezolvarea unor probleme de mare interes pentru ţara noastră, pentru întreaga zonă şi pentru Europa.

Nu trebuie uitat faptul că faţă de Republica Moldova şi de Transnistria, decidenţii politici de la Cotroceni şi nu numai au vorbit în trecut mereu, cu reţinere şi cu o oarecare teamă. Oare de ce această teamă? Şi tratatele cu Ucraina şi Rusia au fost negociate şi semnate sub presiunea momentului şi cu o anumită teamă. Ca atare, ele nu au rezolvat - şi trebuie spus acest lucru - probleme de interes major pentru România.

Victoria în alegerile din Ucraina a lui Victor Iuşcenko şi a Forţelor Democratice au deschis calea unui dialog real şi responsabil între România şi această ţară. De acest moment trebuie profitat!

În acest context, demersurile făcute de preşedintele Traian Băsescu pentru implicarea României în procesul de rezolvare a situaţiei din Transnistria trebuie susţinut de toate forţele politice româneşti responsabile.

În această zonă, România, dacă crede în destinul ei, trebuie să acţioneze astfel încât să se păstreze unitatea Moldovei, prin care trebuie să fie retrase forţele militare străine. În acelaşi timp, Republica Moldova trebuie să fie atrasă spre NATO şi Uniunea Europeană.

Destinul Moldovei nu poate fi altul decât al României. Obiectivul politic al României, ca ţară NATO şi membră a Uniunii Europeane, trebuie să fie translatarea frontierei Uniunii Europene şi a NATO pe graniţa dintre Ucraina şi Rusia. Numai aşa va putea crea o bază de securitate sigură pentru ţară.

Chiar ca ţară membră a NATO şi în perspectiva apropiatei integrări în Uniunea Europeană, România va trebui să rămână un element esenţial al structurilor politice ale zonei Mării Negre şi a zonei aferente acesteia. Dezvoltarea proiectului politic propus de către preşedintele Traian Băsescu pentru această zonă, inclusiv pentru o nouă Ialtă, - realizabilă, de mare importanţă pentru interesele naţionale ale României -, trebuie susţinut din toate punctele de vedere, chiar dacă realizarea lui cere timp, răbdare, iniţiativă şi curaj.

Mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.