Parliamentary debates

Domnul Aurel Olărean:

«Pădurile Bucovinei - o avuţie jefuită "ca-n codru"»

Bucovina a fost dintotdeauna un tărâm al pădurilor, al peisajelor muntoase împădurite ce odată văzute te fac să visezi şi să te crezi în Elveţia. Oamenii de aici le-au îngrijit, au trăit de pe urma exploatărilor forestiere şi şi-au găsit adăpost în ele în vremurile de restrişte.

După 1989, mulţi din cei expropriaţi abuziv de puterea comunistă şi-au revendicat şi şi-au primit înapoi pădurile pierdute, dar nu toţi au şi înţeles sau au ştiut să le respecte la fel ca şi strămoşii lor.

În goana după un câştig uşor şi rapid, noii proprietari au trecut la defrişări masive şi fără nici o logică, lăsând munţi întregi dezgoliţi şi pradă eroziunilor apelor. Mulţi dintre proprietari, din lipsă de mijloace financiare, au cedat pe sume de nimic drepturile de exploatare unor societăţi comerciale care au trecut imediat la tăieri. Nu a mai existat interesul de a planta noi arbori şi deci a regenera pădurea tăiată, ci numai interesul câştigului imediat.

Nu mă refer la acei oameni sărmani care, uneori aduşi la disperare de frig şi sărăcie, au intrat în pădure şi au furat o căruţă de lemne; mă refer în mod direct la acei mari exploatatori ai masei lemnoase care defrişează masiv, fără a se mai gândi la viitorul pădurii.

Acela care fură o căruţă de lemne face o faptă penală şi este pedepsit aspru pentru furt din avutul public sau privat, în schimb cei care distrug o pădure nu se încadrează în aceeaşi categorie. Pentru ei, legea prevede amenzi usturătoare, dar nu am auzit încă de un proprietar de pădure care să fie trimis la închisoare pentru defrişări.

Şi aşa am ajuns astăzi ca munţii Bucovinei să nu mai semene cu Elveţia, şi încet, încet, puhoaiele de apă îi rod şi scot la iveală albul stâncilor goale, în loc de verdele pădurilor.