|
Domnul Ioan Munteanu: Vă mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Din acelaşi ciclu de declaraţii politice pe care le-am început în săptămâna precedentă, intitulate "Numai agricultor să nu fii!" (II) Din discuţiile pe care le-am avut cu oamenii din satele nemţene, dar şi din starea de lucruri pe care oricine o vede, reiese clar că cei care fac agricultură au ajuns la capătul răbdării, că nu mai suportă lipsurile, minciuna şi demagogia actualei guvernări. Agricultura românească se află într-o situaţie extrem de grea şi, dacă n-ar fi pământul atât de darnic, ţăranii n-ar avea ce pune pe masă. Lipsurile de tot felul i-au determinat să-şi vândă animalele şi terenurile, să lase ogoarele necultivate, să pună pe foc ştiuleţii de porumb, să dea laptele la porci. Şi toate acestea pentru că nu sunt sprijiniţi nici să-şi lucreze pământul, nici să valorifice produsele obţinute în gospodărie. Sumele primite în anul 2006 pentru producţia agricolă au fost nesemnificative, departe de nevoile minime. Niciodată până acum, în anii de după 1989, ţăranii nu au fost atât de batjocoriţi şi umiliţi, niciodată nu au fost mai disperaţi ca acum, când trebuie să abandoneze ocupaţiile legate de cultivarea pământului şi de creşterea animalelor. Consecinţa firească a acestei politici de distrugere, de atac la siguranţa alimentară a populaţiei, va avea urmări grele pentru cetăţeni. Consider că trebuie pus capăt acestei politici falimentare, antisociale, promovată de către oameni cu o slabă pregătire de specialitate, interesaţi doar de afaceri personale şi de grup. Acum, cât încă nu e prea târziu, cât încă agricultura se mai poate redresa, aceşti pseudospecialişti trebuie înlăturaţi şi înlocuiţi cu oameni pricepuţi, competenţi, capabili să repare greşelile incompetenţei şi ale demagogiei actualei guvernări. Vă mulţumesc, domnule preşedinte.
|