Parliamentary debates

Doamna Daniela Popa:

Dau cuvântul, în continuare, domnului deputat Iulian Iancu, Grupul parlamentar al P.S.D.

Aveţi cuvântul, domnule deputat.

Domnul Iulian Iancu:

Vă mulţumesc foarte mult, doamnă preşedinte.

Declaraţia mea politică de astăzi se intitulează "Bugetul de stat pentru anul 2007 - etalon al minciunii şi instrument de îmbogăţire a celor bogaţi şi de sărăcire a celor săraci".

Bugetul de stat, aşa cum bine se ştie, este cea mai importantă componentă a bugetului public - instrument de previziune prin care statul prevede anual mărimea şi structura veniturilor şi cheltuielilor în cadrul economiei publice.

De la 1 ianuarie 2007, avem, însă, o dimensiune europeană a construcţiei acestuia, bazată pe analize economico-financiare şi fiscale foarte exigente. Analizând coordonatele sintetice ale bugetului de stat pentru anul 2007, putem simplu spune că avem din nou în faţă un buget nerealist.

În primul rând, vorbim despre bugetul primului an al integrării europene. Era obligatoriu ca Guvernul să fi elaborat mai întâi o strategie, respectiv un program post-aderare. Era şi este stringent necesar un concept asupra dezvoltării României, odată cu intrarea ţării noastre într-un mediu economic total diferit de cel al tranziţiei, într-un mediu economic ale cărui reguli pot fi tot atâtea obstacole pentru agenţii economici din România. În consecinţă, începând de la 1 ianuarie 2007, trebuie să avem definite alte obiective decât cele ale perioadei de aderare şi se impune un alt mod de finanţare.

Analizând aceste obiective la nivelul Ministerului Economiei şi Comerţului, observăm că nu exită nici strategie, nici măcar program postaderare. În fapt, bugetul Ministerului Economiei şi Comerţului este cel mai mic buget din ultimii 16 ani şi reprezintă doar 77% din cel al anului 2005.

Înregistrăm această reducere doi ani consecutiv, în condiţiile în care, din 2004 până astăzi, se extrag 600.000 de tone de cărbune mai puţin, 200.000 de tone mai puţin ţiţei. Tot pe aceeaşi pantă descrescătoare este şi industria producerii de alimente. Se produc mai puţin cu 130.000 tone de carne şi preparate din carne, producţia de brânzeturi este la jumătate; industria textilă are căderi de peste 60%. Să adăugăm că producţia de energie a României a scăzut cu 150.000 de tone combustibil convenţional.

Obiectivul central pentru România ar fi trebuit să fie ridicarea gradului de competitivitate al produselor şi serviciilor noastre; în strategie, ar fi trebuit să fie identificate ramurile şi domeniile care pot avea o mai mare şi rapidă capacitate de a deveni concurenţiali, sau de a rezista în faţa competiţiei dure de pe piaţa unică europeană.

La Ministerul Economiei şi Comerţului, observăm că nu numai că nu există o astfel de identificare a nişei de produse şi servicii competitive, ba, mai mult, fondurile alocate acestui capitol au scăzut cu 50% faţă de anul 2006.

Să nu uităm că, spre deosebire de anul 2004, la Geneva, la World Economic Forum, am fost retrogradaţi cu şase locuri în topul competitivităţii timp de doi ani consecutiv, iar motivele au fost: corupţia, favoritismul în deciziile guvernamentale, povara fiscală, spălarea de bani, nerespectarea contractelor şi legilor, emigrarea specialiştilor.

Cu alte cuvinte, declarăm saltul făcut de România, odată parcurs procesul de aderare, dar previzionăm bugetul tot într-o concepţie contabilă, fără să înţelegem necesitatea unei noi concepţii de stimulare a activităţilor de vocaţie competiţională.

Un alt domeniu este cel asumat de Uniunea Europeană, prin Agenda Lisabona, respectiv cel al domeniului rezervat cercetării-dezvoltării. La Ministerul Economiei şi Comerţului, pentru al doilea an consecutiv, înregistrăm o diminuare a fondurilor alocate cercetării cu 60% şi subliniem faptul că bugetul nu are viziune de perspectivă asupra dezvoltării economiei româneşti în condiţiile aderării.

În fapt, pentru Ministerul Economiei şi Comerţului, bugetul pentru anul 2007 este un buget de criză.

În condiţiile în care la nivelul european, Cartea Verde pentru strategia europeană pentru energie durabilă, competitivă şi sigură subliniază importanţa strategică a sectorului energetic, precum şi necesitatea unui program naţional în domeniul energetic convergent cu cel unic european, la noi, bugetul pentru 2007, abandonează până şi proiectele strategice de interes naţional.

Cartea Verde din 2006 defineşte liniile generale ale politicii europene în domeniul energetic: 1. asigurarea securităţii în alimentarea cu energie - la noi, nici măcar stocurile pentru această iarnă nu sunt asigurate; 2. diversificarea producţiei de energie; noi am blocat, timp de doi ani, proiectele strategice de interes naţional pentru producerea de energie pe cărbune, producţia de energie hidro, iar Unitatea nr.2 de la Cernavodă are o întârziere de un an de zile; 3. realizarea pieţei de energie, ca parte integrantă a pieţei unice europene; noi încă suntem în etapa în care lipsa regulilor transparente a transformat piaţa de energie într-o junglă în favoarea "băieţilor deştepţi", cum îi numea domnul Preşedinte Băsescu, continuând să importăm energie electrică la preţ dublu decât vindem; 4. asigurarea protecţiei mediului; bugetul pe 2007 a diminuat deopotrivă atât fondurile pentru închiderile de mină, dar şi cele pentru realizarea echipamentelor de protecţie a mediului în producţia de energie; 5. susţinerea inovării şi cercetării în domeniu; la noi, bugetul pe 2007 înregistrează o diminuare la acest capitol cu 60%.

Iată, deci, în ce priveşte concurenţa, avem o lege a concurenţei, în schimb nu avem concurenţă. Nu este treaba statului, aşa cum spuneau unii decidenţi ieri, să intervină în favoarea unor companii şi să reprime sau să perturbe competiţia economică, aşa cum s-a întâmplat în aceste zile cu preţul gazelor naturale. Preocupările companiilor sunt doar de maximizare a profiturilor, prin tragerea în sus a preţurilor. Şi, iată, în final: populaţia a ajuns să plătească 143 de dolari pe mia de metri cubi la gaze naturale din producţia internă, cât plătea în 2004 pentru gazele naturale din import.

Prin urmare, analizând bugetul anului 2007, observăm că Guvernul actual a preferat demagogia, politicianismul, unei abordări realiste europene. Populaţia României va avea în continuare în procent de 40% statut de asistat social, în condiţiile în care 6 milioane de consumatori nu pot plăti factura la întreţinere.

Pensiile vor creşte cu 17,6% în 2007, dar factura la întreţinere va creşte cu 50% în unele localităţi, iar în altele se va dubla. Preţul alimentelor va creşte cu cel puţin 33%, începând cu 1 ianuarie 2007.

Fondul de şomaj va primi aceleaşi sume ca în 2006, în condiţiile în care 400.000 de persoane au stat mai mult de 12 luni în şomaj şi acum nu mai au nici o formă de venit.

Am devenit atât de săraci, încât 62% din populaţia ţării declară că o duce rău sau mai rău decât acum 2 ani, cu efect de recul şi pentru generaţiile viitoare.

În concluzie, putem spune că Guvernul actual a reuşit, prin bugetul anului 2007, să amaneteze, deopotrivă, prezentul şi viitorul copiilor noştri, doar pentru interesul lor de grup sau de partid, în favoarea celor puţini şi bogaţi, fiindu-le indiferentă soarta celor mulţi şi săraci.

Vă mulţumesc.

Doamna Daniela Popa:

Vă mulţumesc, domnule deputat.