Parliamentary debates

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Reluăm şedinţa.

Din partea Grupului parlamentar al Partidului Naţional Liberal, domnul deputat Emilian Frâncu. Vă rog. Da, domnule Crăciunescu, iertaţi-mă.

Domnul Crăciunescu este pe poziţia a doua, domnul Frâncu - ulterior.

Vă rog să mă iertaţi, dar prezenţa este aleatorie şi înţelegerea colegială există totdeauna.

Domnul Grigore Crăciunescu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Declaraţia mea politică de astăzi am intitulat-o "Am greşit? N-am greşit."

Preşedintele Traian Băsescu afirma "Dacă voi fi suspendat, îmi dau demisia în următoarele 5 minute."

Cei care mai credeau că un şef de stat trebuie să ţină la onoarea lui, măcar pentru că reprezintă o ţară, au suferit o dureroasă deziluzie.

Ce se întâmplă, oare, cu participanţii la mitingurile pro-Băsescu? Cum de nu realizează că au fost minţiţi? Uită ei că Traian Băsescu a promis că va fi "altfel" decât restul clasei politice, pe care a criticat-o vehement, inclusiv pentru nesinceritate, duplicitate şi minciună?

Lozincile sale populiste înseamnă tot atâtea minciuni. Se vede că la mitinguri participă, în majoritate, membrii P.D. şi P.L.D., adunaţi de prin ţară, aproape cu disperare. Să fie, oare, apartenenţa la anumite partide suficientă pentru a accepta şi a susţine minciunile lui Traian Băsescu?

Tocmai când credeam că în materie de ridicol, domnul preşedinte suspendat a atins o limită maximă, noua vedetă naţională dovedeşte că în materie de agitaţie şi propagandă nu are egal. Traian Băsescu plimbă microfonul pe scenă ca un star pop care n-a mai avut demult un concert în aer liber. Mai lipsea, la un moment dat, să cânte răcnit, acompaniat de lăutari electronici, răguşit: "Am greşit?! N-am greşit! Am greşit?! N-am greşit! Of, şi nu pot negocia, of, viaţa mea..." Din mulţime, Elena Gură de Aur vesteşte a doua venire a lui Băsescu...

Vorbeşte de ura pe care unii o nutresc faţă de el, dar nu face altceva decât să instige la ură împotriva parlamentarilor "mandataţi" de oligarhi să-l suspende. Se aşează în genunchi în faţa "poporului", declarând că e servitorul celui ce-şi spune cu mândrie că e român. Îi dau două exemple: Corneliu Vadim Tudor şi Gigi Becali, care se bat cu pumnul în piept, de zece ori pe zi, că ei sunt cei mai români dintre români. E gata domnul Traian Băsescu să le servească micul dejun?

"Vă iubesc, români! Vă iubesc pe toţi!" Numai un ins obsedat de sine însuşi poate să declare zbierând asemenea potenţă afectivă. De altfel, întreaga relaţie înjghebată de Băsescu cu mulţimea are o nuanţă erotică... După ce invoca iubirea pentru toţi, domnul preşedinte suspendat se transformă în ... amantul naţiunii: "Voi simţi din timp când n-o să mă mai vrei!... Dar acum ştiu că mă vrei!..."

Cine se agaţă cu disperare de scaun? 322 de parlamentari care au votat intrarea în normalitate, sau îngerul democrat, care nu ştie ce să mai inventeze pentru a primi o ştampilă în plus la referendum?

Nu poţi să argumentezi logic că tu ai rămas fidel promisiunilor din campanie, din moment ce tu ţi-ai aruncat peste bord coechipierii. A hotărî în grup şi apoi a-ţi asuma singur greul îndeplinirii nu ţine de un cavalerism real, ci de un donquijotism desuet.

În loc să-şi asume învăţămintele suspendării, Traian Băsescu acuză faptul că suspendarea este doar un punct din programul de eliminare a "marelui politician", unicul cunoscător al intereselor naţiunii şi că, odată revenit la Cotroceni, va rezolva cu aceşti parlamentari ticăloşiţi care au votat împotriva sa.

De ce ar fi "mai legitimă" o minoritate de 108 parlamentari - 109, cu domnul căpitan la cârmă -, decât majoritatea de 322?

Asistăm la ridicarea demagogiei la rang de artă, perfecţionată de o mână de oameni care înfierează nişte legendare grupuri de interese, constituind ei înşişi nimic altceva decât... tot un grup de interese. Parcă le-a dispărut complet uzul raţiunii, de dragul unui singur om, care nu face altceva decât să vadă paiul din ochii altora, ignorând bârna reală din propriii ochi.

Pentru interese personale şi de grup, aceste persoane calcă în picioare democraţia, în timp ce au redus întreaga limbă românească la acest cuvânt. Faptul că îndreaptă ţara, pe care susţin că o iubesc şi o apără, spre dezastru şi anarhie, prin demagogie şi amatorism politic, nu îi impresionează câtuşi de puţin. Însă ceea ce impresionează la culme este soarta martirului sacrificat pe altarul interesului de oligarhii tranziţiei.

Vă mulţumesc.

Domnul Lucian Augustin Bolcaş:

Vă mulţumesc, domnule deputat.