Parliamentary debates

Domnul Valer Dorneanu:

Domnul Mircea Giurgiu.

Vă anunţ, stimaţi colegi, că au mai depus între timp declaraţiile politice în scris doamna Mihaela Adriana Rusu, domnul Vasile Puşcaş, domnul Lucian Băluţ, domnul Alexandru Mazăre şi domnul Eduard Martin, domnul Relu Fenechiu, domnul Dan Motreanu, domnul Horea Uioreanu, domnul Nicolae Popa, domnul Miron Ignat, l-am anunţat.

Aveţi cuvântul, stimate coleg.

Domnul Mircia Giurgiu:

Vă mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este: "Păcăleală de 1 aprilie".

De fiecare dată, în ultimii ani, la 1 aprilie, ni se anunţă noi majorări de preţuri la alimente, servicii şi utilităţi. Aşadar, iată că în afară de o zi a păcălelilor este o zi pe care mulţi dintre concetăţenii noştri n-o uită. Despre valul de scumpiri şi consecinţele acestuia am pregătit un material pe care îl depun la secretariat.

Vă mulţumesc.

(Declaraţia politică a fost consemnată conform materialului depus la preşedintele de şedinţă.)

Se pare că data de 1 aprilie va rămâne pentru totdeauna în conştiinţa românilor drept ziua care le aduce noi majorări de preţuri la alimente, servicii şi utilităţi.

În fiecare an, cel puţin din 2005 până în prezent, 1 aprilie nu a rămas doar "ziua păcălelilor", a unor glume nevinovate făcute de prieteni sau de posturile de televiziune ori ziare abonaţilor. Mai nou, în România a devenit o practică majorarea preţurilor de 1 aprilie, poate tocmai pentru ca omul de rând să creadă că, de fapt, e numai o păcăleală, o glumă proastă şi totul va rămâne la fel. Numai că, de fiecare dată, preţurile cresc şi cresc şi par a nu se opri din acest proces extrem de păgubos pentru buzunarul fiecăruia.

Ciudat, însă, este altceva: autorităţile vin cu tot felul de statistici prin care arată "procentele mari" cu care au crescut salariile în ultima perioadă. Uită din ecuaţie tocmai procentele mult mai mari cu care cresc preţurile. În ciuda "bunei intenţii" a autorităţilor de a arăta efortul pe care îl depun pentru a creşte salariile, uită că, de fapt, majorarea salariilor este estompată de creşterea mult prea mare a preţurilor.

Şi atunci, ce ne rămâne de făcut? Ieşim în stradă? Ce rezolvăm? În prezent sunt atâtea conflicte de muncă şi greve şi toate acestea par a nu interesa pe nimeni. Cei care decid majorarea preţurilor pentru a le corela cu cele din Uniunea Europeană "nu cunosc" procesul de corelare a salariilor cu cele din UE. Potrivit statisticilor, România are cel mai mic salariu minim pe economie. Şi asta la un an de la aderare. Semnele aderării nu se văd decât în creşterea alarmantă şi vertiginoasă a preţurilor, salariile rămânând la un nivel extrem de scăzut. Puterea de cumpărare a românilor este foarte mică şi, din păcate, continuăm să fim o naţiune de asistaţi social. Asta în loc să fim stimulaţi să găsim soluţii pentru a ne ajuta singuri.

Birocraţia accesării fondurilor europene, în diverse domenii, este foarte stufoasă şi cei care totuşi găsesc resursele să aplice, renunţă pentru că nu îşi pot permite să acceseze un program european. În fiecare an, încă din perioada de preaderare, România returna sume importante pentru simplul motiv că nu erau cheltuite. Acum se întâmplă exact acelaşi lucru. De ce? Nu avem profesionişti care să redacteze corect proiectele pentru accesarea fondurilor? Avem, dar nu vrem sau nu ştim să îi folosim. Întreb din nou: de ce?

Domnul Valer Dorneanu:

Mulţumesc.