|
Domnul Mircea Grosaru: Mulţumesc, domnule preşedinte. Stimaţi colegi, Declaraţia politică de astăzi am intitulat-o "Relansarea economică - politică de partid". Anul 1989 a fost şi el un an de referinţă pentru România, precum anul 1945 pentru alţii mai în vârstă, când însă drumul a fost invers: de la economia de piaţă, liberă şi de la proprietatea privată s-a trecut la economia centralizată, socialistă şi comunistă, în care toate au devenit bunuri ale întregului popor, de fapt, a unui număr foarte restrâns de persoane, ce făceau parte dintr-un singur partid, prost gândit, dar bine organizat. Din manualul de istorie, ne amintim faptul că perioada numită şi "epocă de aur" care tindea mai departe la cea de platină sau diamant, a fost precedată de criza economică din 1929-1933, caracterizată prin lipsa banilor, a locurilor de muncă şi sărăcia în care trăiau la acea vreme oamenii. Cum ştim că istoria se repetă, ne întrebăm: Ce va fi după criză? Nu ştim încă nici ce înseamnă criza, însă, tot mai des la radio sau televiziune auzim că: noua criză va dura 5-6 ani, nu sunt lichidităţi, multe întreprinderi vor reduce personalul sau vor da faliment, va creşte şomajul, vor exista circa 1.000.000 de oameni fără locuri de muncă şi va trebui să consumăm produse autohtone. O primă reacţie a oamenilor, după tot ceea ce văd sau aud, ar fi comparaţia cu trecutul, când toţi aveau câte un loc de muncă, câte o locuinţă la bloc, câte un salariu fix, câte o butelie sau o Dacia 1300 şi fiecăruia i se repartiza un loc de muncă pe viaţă după terminarea studiilor, câte un televizor color şi se vorbea despre un acelaşi erou în toate cărţile şi manualele de istorie, literatură, muzică, fizică, chimie sau geografie. Ambele situaţii sunt triste şi de neconceput pentru o ţară precum România, care din motive economice apelează acum, după intrarea în Uniunea Europeană la Fondul Monetar Internaţional pentru a putea garanta că, prin proiecte şi programe bine gândite de conducători ai destinelor din ţara noastră, într-o scurtă perioadă de timp, vom depăşi ceea ce doar se prefigurează. În aceste conjuncturi însă, partidele gândesc strategii care să le aducă voturi, pentru a putea reveni la guvernare sau rămâne acolo unde sunt cât mai multă vreme, iar lumea deja cunoaşte motivele. Pentru că relansarea economică şi tot ce se face la ora actuală, se face prin politica partidelor şi nu altfel, pentru că partidul este cel care gândeşte pentru toţi ceilalţi cărora nu le ajung banii de pensie sau de medicamente, nu-şi pot plăti ratele la bănci, nu pot susţine copiii la şcoală sau în facultăţile în care în prezent diplomele curg una după alta fără încetare. Şi vedem că nimeni nu poate interveni cu nimic, în numele celor mai mulţi, dependenţi parcă din ce în ce mai mult de partide şi de oameni din partid. Vă mulţumesc.
|