Parliamentary debates

Domnul Ion Călin:

"Nu vreau să aplaude nimeni"

Şi săptămâna trecută reprezentanţii actualei puteri ne-au anunţat din nou că am ieşit din recesiune, având două trimestre consecutive de creştere economică. Astfel, creşterea salariilor bugetarilor cu 15% şi majorarea pensiilor au fost privite de liderii PDL ca o mare realizare a partidului şi exclusiv meritul guvernului aflat acum la putere.

Cu alte cuvinte, măsurile dure luate de acest guvern încep să dea roade, însă adversarii politici devin "disperaţi", iar populaţia, ca de obicei, nu înţelege. PDL-ul crede că va câştiga alegerile din 2012, dar pentru asta trebuie să-i facă pe români să priceapă că măsurile luate până acum au fost necesare, că de-abia acum încep să se vadă rezultatele şi mai ales să se dumirească că opoziţia nu este în stare de nimic.

Deci de vină sunt alegătorii, care i-au pierdut încrederea în guvernul care ne-a scos din falimentul din care ne împinsese de la bun început, cu bună-ştiinţă. Cei din PDL sunt salvatorii, sunt cei care şi-au sacrificat cariera pentru binele poporului, au făcut totul pentru a ne scoate la lumină.

Fiind mereu în campanie electorală, în interiorul partidului, aceştia au uitat în ce suferinţă trăiesc românii, ei trăind în altă realitate, unde totul este "cald şi bine", unde nu văd nimic din sărăcia şi mizeria noastră.

Dacă direcţia este bună şi se înregistrează creştere economică, aşa cum crede guvernul PDL, nu le-a mai rămas nimic de făcut şi se preocupă de adoptarea prin angajarea răspunderii a Codului muncii, ocolind din nou Parlamentul. Chiar dacă sindicatele, patronatele şi noi, opoziţia, criticăm proiectul guvernului, pentru Emil Boc, ca de obicei, nu contează. De vină suntem noi, opoziţia, care nu vrem să înţelegem că toate propunerile cabinetului sunt cele mai bune, mai înţelepte pentru români şi că acestea nu mai trebuie dezbătute şi adoptate de Parlament.

Dacă atunci când era în opoziţie deputatul Emil Boc critica PSD pentru adoptarea Codului muncii prin angajarea răspunderii Guvernului, acum premierul Emil Boc încearcă să ne convingă că amendarea acestuia va stimula performanţa, prin stabilirea unor termeni contractuali clari între angajat şi angajator, referitoare la criteriile de performanţă. Atunci era dictatură, acum se face "reformarea statului". Pentru cei din PDL nu contează nimeni şi nimic. Chiar dacă toate legile adoptate până acum prin asumarea răspunderii, atunci când au fost puse în aplicare au dovedit cât de proaste sunt şi că trebuie adoptate fie alte legi şi hotărâri pentru aplicarea acestora, fie trebuie modificate, guvernul merge înainte, prin ocolirea parlamentului, în adoptarea celor mai importante legi.

Diferenţa dintre PDL din opoziţie şi acum, cel de la putere, a remarcat-o toată ţara, mai puţin cei care deţin funcţii de conducere în acest partid. Tot ceea ce dumnealor criticau atunci, pun în practică acum. Privind din afară, acest partid s-a transformat într-o haită în care membrii acesteia fac declaraţii publice unul la adresa celuilalt privind numărul de dosare penale, care dintre ei sunt urmăriţi penal, care au mai multe legături cu persoanele certate cu justiţia. Şi totuşi, această haită are un ţel comun: câştigarea cu orice preţ a alegerilor din 2012, indiferent cu ce şi cum.

Preşedintele Traian Băsescu recunoştea la bilanţul Ministerului Administraţiei şi Internelor că "Oriunde pui degetul apar elemente de corupţie". Dacă la aproape şase ani de mandat preşedintele recunoaşte singur acest lucru, înseamnă că cei din PDL nu au depus niciun efort pentru eludarea acesteia, aş spune că dimpotrivă, de acest partid începe să se lipească eticheta de "corupt şi neruşinat".

Chiar dacă preşedintele a cerut conducerii PDL să renunţe la numirile politice, dar a semnat legile pentru politizarea instituţiilor, aceasta, ca de obicei nu a ţinut cont de părerea domniei sale şi astfel întreg aparatul de stat a devenit aparat "portocaliu", acum fiind prea târziu pentru înlăturarea etichetei de "hoţi" şi "şpăgari" pusă acestora.

"Am o mare rugăminte, eu închei acum, nu vreau să aplaude nimeni, că nu aveţi de ce", aceasta a fost fraza de încheiere a preşedintelui la bilanţul Ministerului Administraţiei şi Internelor, dar mă tem că nici după terminarea mandatului nu va fi aplaudat de nimeni nici dumnealui, nici partidul care a fost la putere, pentru că această ţară nu are de ce să aplaude o putere care a nenorocit-o, făcând din cetăţenii ei nişte nefericiţi.