Parliamentary debates

Domnul Radu Zlati:

"Unde visul vulpilor naşte monştri..."

Am urmărit, în ultimii doi ani, ciudata involuţie a unui ministru care, iniţial, mi-a dat speranţa că este posibilă mai buna aşezare, în toate rosturile sale, a învăţământului românesc. Din păcate, acest ministru, tânăr şi plin de promisiuni, a urmat o curbă a comportamentului său public care a fost prezentă şi în alte cazuri de tineri oameni politici; prezentaţi iniţial ca tehnocraţi şi având o binevenită distanţare faţă de practicile politicianiste, după înregimentarea lor politică a urmat o bruscă şi nedorită mancurtizare.

Numai astfel se explică de ce aceeaşi persoană care saluta depolitizarea învăţământului la începuturile ministeriatului său, patronează o ordonanţă de urgenţă care politizează din nou numirile de directori în învăţământul preuniversitar. Aceeaşi persoană care făcea imposibilul în vara anului 2013 pentru ca funcţionarea clasei 0 să fie posibilă, devine responsabil în 2014 pentru o premieră în învăţământul românesc: un 15 septembrie fără manuale pe băncile micuţilor din clasele primare.

Doi ani de zile nu este mult pentru o viaţă de om, dar doi ani de zile pot însemna mult pentru evoluţia sau involuţia unui sistem atât de gingaş în echilibrarea mecanismelor sale precum sistemul învăţământului, atât la nivel preuniversitar, cât şi la nivel universitar. Confruntat la începuturile ministeriatului său cu o Lege a educaţiei naţionale proastă, domnul ministru Remus Pricopie a transformat o lege proastă în una şi mai proastă, cel puţin pe alocuri, anulând unele prevederi corecte ale Legii Funeriu şi introducând alte prevederi, care practic au constituit revenirea la situaţii şi structuri decizionale anterioarei Legii nr. 1/2011, un restitutio, adeseori, nefast.

Iar în locul unei noi Legi a învăţământului, rezultată din efortul convergent al tuturor factorilor instituţionali interesaţi în progresul educaţiei naţionale, am asistat la odioasa practică a impunerii unor modificări pe o lege organică prin practica prea puţin democratică a ordonanţelor de urgenţă.

Desigur, opoziţia a făcut şi va face ceea ce stă în puterea ei pentru combaterea acestor practici, dar puterea opoziţiei este limitată. Poate că, totuşi, domnul ministru şi ministerul pe care îl conduce vor redescoperi calea unui dialog eficient - dacă nu cu parlamentarii opoziţiei, măcar cu cei care alcătuiesc sistemul educaţional: elevi, părinţi, sindicate, autorităţi locale, organizaţii ale societăţii civile. Poate că un astfel de dialog va putea evita situaţii precum aceea din vara acestui an, când OUG nr. 49/2014 vine să modifice o lege organică atât de importantă precum Legea educaţiei naţionale. Este drept, nu este pentru prima oară în perioada în care Ministerul Educaţiei a fost girat de către reprezentanţi ai Partidului Social Democrat. Se pare că strugurii abuzului legislativ sunt dulci pentru vulpile social-democrate. Desigur, vulpile de pe colina Capitoliului, leagăn al puterii civilizatoare care a creat un cap de pod aici, la nordul Dunării.