Parliamentary debates

Doamna Violeta Tudorie:

"Ca organ suprem al poporului, Parlamentul României este chemat să-şi intre mai puternic în atribuţii"

Constituţia României desemnează Parlamentul ca fiind organul reprezentativ suprem al poporului. În această calitate, legislativul nostru este îndreptăţit să hotărască în cele mai importante probleme ale ţării. Totodată, Parlamentul constituie instituţia definitorie a unui stat democratic.

Nu cred că este bine ca alte instituţii ale statului să decidă acolo unde Parlamentul trebuie să-şi spună cuvântul hotărâtor. Or, în această legislatură, noi, ca parlamentari, am constatat că alte instituţii s-au impus în derularea politico-democratică a vieţii sociale. Mă voi referi la un caz mai recent. La începutul acestui an s-a discutat mult în opinia publică românească despre cuplarea serviciilor secrete cu activitatea organelor de jurisdicţie. Şi în această chestiune a fost chemat, e drept, printr-un denunţ, Departamentul Naţional Anticorupţie să dezlege problema. DNA-ul nu avea ce să facă în această problemă, întrucât ea este una politico-legislativă şi Parlamentul este instituţia care să decidă cum trebuie procedat. Noi ar trebui să dezbatem în Parlament dacă dotăm DNA-ul cu mijloace de ascultare a celor suspecţi de acte de corupţie sau dacă lăsăm în continuare SRI-ul să realizeze aceste operaţii tehnice. Consider că nu este firesc să trecem sub tăcere căutarea soluţiilor la astfel de probleme care ne revin în calitate de parlamentari.

Mă voi referi la încă unul din mecanismele şi procesele reale de care o democraţie funcţională are mare nevoie pentru a nu degenera în anarhie sau în dictatură. Este vorba de controlul politic exercitat de reprezentanţii poporului asupra instituţiilor şi autorităţilor statului. Mai întâi aş mai face o precizare: mi se pare că în anii din urmă s-a făcut prea mare caz de statul de drept şi s-a pierdut din vedere statul democratic. Iar la adăpostul acestei mentalităţi, instituţiile de forţă au căpătat o putere mai mare, în timp ce Parlamentul a rămas în expectativă. Într-o bună măsură, control politic, democratic revine Parlamentului. Dacă legislativul României nu se bucură de o încredere deosebită din partea cetăţenilor, acest lucru îşi are explicaţia şi în faptul că Parlamentul nostru s-a manifestat prea timid şi ineficient în obligaţia sa de a supraveghea şi controla cum se cuvine instituţiile şi autorităţile asupra cărora are această competenţă. În acest sens, comisiile noastre de supraveghere a serviciilor de informaţii au ieşit şifonate din ultimele reprezentaţii publice.

Dacă asupra Guvernului suntem focusaţi zilnic cu întrebări, interpelări, declaraţii politice, moţiuni simple şi de cenzură, chemări la comisii şi în plen, mai puţin suntem preocupaţi de celelalte instituţii ale căror numiri în conducere şi analiză a rapoartelor de activitate ne sunt supuse atenţiei. Uneori suntem luaţi noi la întrebări de către alte instituţii pentru votul pe care l-am dat, şi aceasta în condiţiile în care suntem apăraţi de Constituţie, care stipulează că: "Orice mandat imperativ este nul - art. 69 alin. (2)".

În aceste condiţii, nu ar trebui să fim surprinşi că din poziţia de organ suprem al poporului, Parlamentul a căzut în aceea de instituţie supusă unora care se laudă sau sunt lăudaţi, cu o mai mare popularitate de moment.

Am convingerea că prin golirea democraţiei de conţinutul politic, cu denigrarea partidelor politice, a Parlamentului, cu desconsiderarea în masă a clasei politice se merge într-o direcţie greşită, iar cei care se bucură de aceste lucruri nu sunt cei mai bine intenţionaţi.

Aş dori să luaţi declaraţia prezentă ca pe o chemare la o mai mare răspundere ce revine Parlamentului ca organ suprem al poporului în buna funcţionare a democraţiei în ţara noastră. Totodată, consider că se impune îmbunătăţirea activităţii de control şi supraveghere politică a Parlamentului asupra celorlalte instituţii ale statului.