Parliamentary debates

Doamna Liliana Ciobanu:

"1 iunie, o zi în care nu toţi copiii românilor au fost fericiţi!"

Ziua Internaţională a Copilului a fost sărbătorită pentru prima dată în lume în luna octombrie 1953 şi a fost sponsorizată de către Uniunea Internaţională pentru Bunăstarea Copilului din Geneva. Ideea de a avea o zi internaţională i-a venit lui Rubab Mansoor, elev în clasa a 8-a, şi a fost acceptată şi adoptată de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite în 1954. În prezent, 1 iunie este sărbătorită în aproximativ 30 de ţări. Din diverse motive, alte ţări au ales o altă dată pentru marcarea acestei zile, dar în România se sărbătoreşte în fiecare an la 1 iunie.

Indiferent de motivul, de data şi de denumirea sub care este marcată, Ziua Copilului este o sărbătoare care ar trebui să însemne veselie şi voie bună. Şi poate aşa a fost şi pentru marea majoritate a copiilor românilor, cu ajutorul părinţilor care s-au străduit să le satisfacă toate poftele de ziua lor. Pentru mulţi dintre părinţi însă, sărbătoarea de sâmbătă a fost una tristă, mai ales pentru adulţii care nu au reuşit să îşi facă fericiţi copiii, deoarece pur şi simplu nu au avut bani să le ofere o zi de neuitat. Mă refer la mii de familii de români fără venit, sau cu posibilităţi financiare infime, care încearcă să îşi întreţină copiii din alocaţia de stat în valoare de 42 de lei lunar. Este o utopie să credem că vreo familie din România poate acoperi cele mai neînsemnate cereri ale unui copil din 42 de lei! Şi totuşi, deşi suntem în mileniul trei şi în plin avânt al tehnologiilor de tot felul, există asemenea familii de români care trăiesc, cu copii cu tot, din alocaţia de stat de 42 de lei destinată unui copil lunar. Evident că pentru aceşti români şi copiii acestora Ziua Internaţională a Copilului nu a existat. Poate unii nu au nici măcar un televizor, şi mai bine că nu au, pentru că astfel nu au putut vedea bucuria copiilor care, de 1 iunie, au fost plimbaţi cu avionul de la Bucureşti la mare sau au fost duşi de părinţi să-l vadă pe Mickey Mouse la Disneyland Paris...

Din păcate pentru românii care au votat anul trecut USL, familiile cu mari probleme de supravieţuire s-au înmulţit în ultima perioadă, pe fondul închiderii a numeroase societăţi comerciale şi al îngroşării consistente a numărului părinţilor rămaşi fără locurile de muncă. Promisiunile USL s-au dovedit fără acoperire şi în ceea ce priveşte creşterea alocaţiei de stat pentru copii, rămasă din 2008 la valoarea de 42 de lei. Putem vorbi astfel de un act de discriminare la adresa copiilor români, nevoiţi să beneficieze de cuantumul ruşinos de 42 de lei timp de aproape şase ani, timp în care cheltuielile cu instrumentarul de strictă necesitate pentru ca un copil să meargă la şcoală au crescut de câteva ori, pentru a nu mai aminti de preţurile produselor alimentare. Pe acest subiect, o să depun o interpelare şi la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, pentru ca responsabilii acestuia să se pronunţe dacă într-adevăr copiii români sunt discriminaţi.

Este cât se poate de clar că nici actualul Guvern nu face notă discordantă faţă de precedentele în abordarea corespunzătoare a vieţii tinerei generaţii. Nu există un program guvernamental destinat copiilor, după cum nu există nici unul pentru tineri. De asemenea, Legea adopţiilor, modificată în urmă cu doi ani, nu a dus la creşterea numărului copiilor adoptaţi, ci din contră, a crescut numărul copiilor instituţionalizaţi, pentru care statul plăteşte peste 2.000 de lei lunar. Mai mult, statul a decis şi desfiinţarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului (ANPDC), fapt ce a redus simţitor capacitatea Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice de a interveni cu măsuri corespunzătoare pentru protejarea tinerei generaţii.

În concluzie, pentru mulţi dintre copiii românilor nu a fost o zi a bucuriei şi fericirii. Guvernul nu face mai nimic pentru stimularea natalităţii, iar interesele copilului, mai ales a celor aflaţi în dificultate, nu constituie o prioritate pentru Ponta şi ai săi!