Parliamentary debates

Domnul Eugen Constantin Uricec:

"Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie"

Săptămâna care a trecut s-au împlinit 125 de ani de la moartea celui pe care îl numim cu toţii poetul nostru naţional, Mihai Eminescu. Născut şi crescut în Nordul Moldovei, Eminescu este fără îndoială poetul care ne-a îndemnat, a sperat şi şi-a dorit cel mai mult propăşirea materială şi spirituală a neamului românesc şi unitatea acestuia.

Chiar dacă în fiecare an comemorăm fie naşterea, fie trecerea în nefiinţă a lui Eminescu, cred cu putere că cinstirea poetului nostru naţional, în cel mai înalt grad, s-ar putea face dacă i-am îndeplini dorinţele sale despre România.

"Căci rămâne stânca, deşi moare valul", o dorinţă îndeplinită marelui poet. Neamul românesc a rezistat tuturor stăpânirilor, precum şi celui mai cumplit regim politic, apus în 1989, dar care a lăsat puternice cicatrice. Da! Eminescu nu s-a înşelat! Neamul românesc este ca o stâncă, deşi multe valuri l-au bătut, nu a pierit şi nu va pieri.

"Spună lumii large steaguri tricolore, Spună ce-i poporul mare, românesc". Cred că această dorinţă a lui Eminescu este deja îndeplinită prin românii care au dus numele României până în cele mai îndepărtate colţuri ale lumii şi care ne fac de-a dreptul cinste numelui de român: Brâncuşi, Cioran, Ionesco, Noica şi mulţi alţii, dar şi medici, profesori, cercetători pe umerii cărora se construieşte prosperitate a în SUA, Uniunea Europeană sau Canada, sunt cu toţii românii care spun peste hotare ce-i poporul românesc.

"Braţele nervoase, arme de tărie"... Cred că vitejia bravilor noştri soldaţi, demonstrată atât în cele două războaie mondiale, cât şi jertfele soldaţilor noştri, care se sacrifică în operaţiunile NATO de menţinere a păcii, ne demonstrează că Eminescu a intuit că vitejia românească nu va pieri.

"La trecutu-ţi mare, mare viitor".

Stimaţi colegi. Acest vers cred că reprezintă nu numai pentru mine ci pentru noi, românii, nu doar o dorinţă, ci o adevărată obligaţie. Pentru noi, oamenii politici, acest imperativ este cu atât mai important.

Avem cu toţii obligaţia, indiferent de partidele politice din care provenim, indiferent de zona geografică a României pe care o reprezentăm sau în care am fost aleşi, indiferent de disputele ideologice, datoria de a lăsa în urma noastră o Românie mai bună decât am primit de la înaintaşii noştri.

Aşa cum am enunţat mai sus multe au fost făcute, însă multe mai rămân a fi făcute. Dintre toate, cred cu putere că trebuie să aducem cât mai curând prosperitatea în casele românilor. Epocile în care s-a tot vorbit despre generaţii de sacrificiu sau despre luminiţe de la capătul tunelului, care nu s-au văzut niciodată, trebuie date uitării.

Ca să-l cinstim pe Eminescu trebuie să avem grijă de părinţii noştri şi de părinţii părinţilor noştri, pentru ca ei să poată duce un trai decent. Viitorul, care înseamnă copiii şi tinerii, trebuie aduşi în şcoală, sprijiniţi şi stimulaţi să înţeleagă de ce-şi iubea Eminescu atât de mult ţara. Angajatul din România trebuie plătit corect pentru munca sa şi stimulat să rămână la el acasă, adică în România. A moderniza România, a face-o casa tuturor românilor, nu este altceva decât a împlini visul lui Eminescu.

Şi eu şi sunt convins că şi dumneavoastră vă doriţi aceleaşi lucruri: o Românie puternică, cu şcoli moderne, cu spitale dotate, cu medici care nu mai pleacă din ţară, cu cercetători care creează pentru România, cu români care-şi iubesc ţara. Da şi eu spun, ca şi poetul nostru naţional, "Dulce Românie, asta ţi-o doresc!"