Parliamentary debates

Domnul Liviu Harbuz:

"Sacrificiul lui Isus ne condamnă la solidaritate şi iubire"

Secolul vitezei nu ne-a adus numai lucruri bune şi trăiri pozitive. A fi grăbit poate garanta locul I pe podium, oricare ar fi el, dar presupune şi a pierde din detalii, din fineţea analizei, din valoarea şi trăinicia relaţiilor, din calitatea vieţii într-un cuvânt. Suntem mai tehnici, evoluaţi, dar mai puţin atenţi la schimbările climatice, la suferinţa semenilor, la preţul plătit pentru confortul aparent. Mileniul III ar trebui să fie al maturităţii civilizaţiei umane, de la tehnologie la protecţia mediului, de la iubire la credinţă, de la toleranţă la cercetarea şi conservarea a ceea ce Omul a creat şi generat ca semn că este sub protecţie divină.

Sacrificiul Fiului Domnului s-ar cuveni pus sub semnul generozităţii, al înţelegerii şi toleranţei, al iubirii. Cum altfel ne-am putea explica Marele Sacrificiu, dacă nu din dragoste şi din dorinţa de a-i salva pe semeni? Cum ne putem construi şi urma un ideal, dacă nu pe principii şi norme morale, de etică şi conştiinţă publică? Cum să-mi ajut aproapele, dacă nu fac efortul de a mă înţelege pe mine şi cu mine?

Frământările induse şi impuse de perioada Postului Mare mă ajută să vă fac o invitaţie, să vă propun să ne întoarcem cu faţa spre semeni şi să nu dăm vina pe secolul vitezei. Şi noi, ce facem? Dăm vina pe interesul imediat, pe lupta pentru supravieţuire, pe obligaţia de a ne dezvolta pentru a nu dezamăgi ori, la fel de grav, pe interese naţionale ori crize mondiale care ne scutesc aparent de răspunderi personale. Istoria ne arată că preţul plătit de oameni pentru progres a avut şi componenta cinică a statisticii, eludând forma primară, simbolică, filosofică, a sacrificiului suprem, a temeliei iubirii.

Suntem condamnaţi, după răstignirea lui Isus, la iubire, la solidaritate şi generozitate, la toleranţă şi înţelegere, sentimente şi stări ale conştiinţei noastre care renasc, aşa cum de mii de ani se întâmplă în fiecare primăvară a sufletului. Lupta cu sine, războaiele personale, cinismul politic care conduce la conflicte armate, setea de putere şi dorinţa bolnavă de a domina prin forţă, eventual armată sau economică, nu arată altceva decât lipsa de respect ori neînţelegerea primului şi celui mai valoros mesaj pe care l-a primit omenirea: suferinţa şi sacrificiul care au motivat 2.000 de ani omenirea în credinţă se cer respectate prin solidaritate, omenie, toleranţă şi generozitate, sentimente şi gesturi care nu fac altceva decât să reconfirme că iubirea este temelia tuturor lucrurilor bune care au condus oamenii şi omenirea spre progres, acolo unde Fiul Domnului ne aşteaptă spre dreaptă răsplată a faptelor noastre bune!

Aşa înţeleg să vă fac urările cuvenite de Sărbătorile Pascale, în temeri, îndoieli şi speranţe, în invitaţii la meditaţie şi reconciliere. Iubirea şi speranţa sunt sentimente personale, de nimeni dictate, doar de conştiinţă şi credinţă. Mai buni, mai toleranţi, mai generoşi şi mai înţelepţi vom putea fi mai aproape de valoarea de simbol a sacrificiului Celui care a ales durerea şi suferinţa pentru binele şi perpetuarea omenirii.