Parliamentary debates

Domnul Ovidiu-Cristian Iane:

"Întrebări pentru domnul Crin Antonescu. Şi câteva concluzii"

Noile declaraţii ale domnului Crin Antonescu întăresc din zi în zi credinţa că, în ceea ce îl priveşte, singura doctrină pe care Domnia Sa o urmează este cea a avantajului, în special dacă acesta presupune şi funcţia la care aspiră de ani buni încoace.

Principiile şi valorile la care Domnia Sa face referire în discursuri demonstrează contrariul în practică.

Cred că mulţi dintre dumneavoastră îmi împărtăşesc nedumerirea atunci când întreb: oare când a devenit acest domn atotputernicul lumii politice din România, lume a cărei soartă, se pare, stă în simpla voinţă a domnului Antonescu, capabil să creeze sau să distrugă pe oricine?

Domnule Antonescu, observ, împreună cu întreaga ţară, de altfel, că aţi uitat definitiv toate declaraţiile pe care le făceaţi cu ocazia înfiinţării USL-ului.

Dar, oare, când aţi spus adevărul? Atunci sau acum? Care vă este adevărul şi cine este cel care îl omite cu bună ştiinţă, orbit de luminile prea puternice ale ambiţiei de putere?

Care vă este adevărata doctrină şi cum se numeşte cel care îşi justifică azi alianţele complet diferit de cum le prezenta ieri?

Credeţi, domnule Antonescu, că vorbele, oricât de bine ticluite ar fi ele, pot ascunde faptele sau, mai ales, lipsa lor şi că vă pot conduce acolo unde visaţi?

Părerile dumneavoastră, de-a dreptul de medium, despre intenţiile PSD-ului fac parte din acelaşi mesaj folosit de cel şi cei pe care i-aţi catalogat drept duşmani, formal doar, căci, în realitate, pe zi ce trece, se descoperă noi afinităţi şi dovezi de iubire între dumneavoastră şi ei.

Unele dintre marile greşeli pe care oameni cu pretenţiile dumneavoastră le-au făcut de-a lungul vremii, conducându-i la eşec, au fost supraestimarea posibilităţilor şi schimbarea părerilor despre foştii prieteni şi parteneri, imediat cum o adiere de vânt indică semne de câştig din alte părţi.

Domnule Antonescu, în încheiere, permiteţi-mi un sfat. Ca să puteţi afirma cu atât aplomb şi atâta convingere că dumneavoastră aduceţi pe cineva la putere sau îl daţi jos, ar trebui ca mai întâi - cred eu - să demonstraţi că sunteţi dumneavoastră înşivă o forţă, capabilă să se aducă pe sine la putere. O părere asupra căreia aţi putea reflecta, ca să nu mai riscaţi pe viitor ca românii cinstiţi la care făceaţi referire zilele trecute să creadă că vocaţia dumneavoastră este din ce în ce mai departe de Cotroceni şi din ce în ce mai aproape de alte sfere, cum ar fi teatrul, de exemplu.