Parliamentary debates

Domnul Cornel-George Comşa:

"Uniunea Energetică - o necesitate pentru securitatea europeană şi a României"

Aprovizionarea şi transportul resurselor energetice, în special a gazului natural, reprezintă cea mai importantă provocare pe care statele membre şi Uniunea Europeană le au astăzi în domeniul energetic. Dependenţa tot mai mare de resursele energetice din Federaţia Rusă, asociată cu tendinţa pe termen lung de creştere a preţului gazelor, face ca diversificarea surselor de obţinere a gazelor naturale şi interconectarea reţelelor de gaze să fie un deziderat extrem de important pentru securitatea energetică a Europei şi pentru asigurarea unei reveniri economice sustenabile şi stabile.

Uniunea Europeană şi statele membre trebuie să investească resurse importante pentru asigurarea construcţiei unei reţele europene de transport al gazelor naturale, scăzând gradul capacităţii de şantaj a Federaţiei Ruse şi crescând securitatea energetică a cetăţenilor europeni. Trebuie să realizăm că, aşa cum spunea şi Donald Tusk, dependenţa crescută de resursele energetice ruseşti duce la scăderea coeziunii interne dintre statele membre şi afectează comunitatea de securitate europeană şi nord-atlantică. Este esenţial ca Uniunea Europeană să îşi asigure o mai mare diversitate a surselor din care obţine resursele energetice, precum şi o mai mare integrare a politicilor, infrastructurii europene de transport şi import-export a acestor resurse. De asemenea, este important ca solidaritatea europeană să fie aplicată şi în domeniul energetic, asigurând astfel furnizarea, în caz de nevoie, a unor resurse de urgenţă statelor care nu mai primesc resurse din partea furnizorilor externi.

Stabilirea preţului gazelor ar trebui să reprezinte încă un punct important pe agenda noii strategii energetice a Uniunii Europene. Modalitatea prin care Federaţia Rusă a reuşit să diminueze coeziunea europeană şi să şantajeze anumite state ale UE a fost prin practicarea unor preţuri diferite pentru statele europene, în funcţie de interesele geopolitice şi de relaţia bilaterală. Această politică a Rusiei şi lipsa de reacţie unitară la nivel european au dus la posibilitatea ca anumite state să fie şantajate energetic de către aceasta, iar statele mari să nu intervină datorită preţurilor avantajoase pe care le-au obţinut de la Gazprom.

România are un interes direct în realizarea şi aplicarea Uniunii Energetice Europene din două motive foarte simple:

1. Încă importă o cantitate mare de gaze naturale din Rusia şi plăteşte unul dintre cele mai mari preţuri pentru gazul importat. Este în interesul nostru să plătim mai puţin pentru gazul importat şi să avem o stabilitate a livrărilor;

2. Pe termen mediu şi lung, România are potenţialul de a deveni exportator de energie, în special din rezervele energetice din Marea Neagră, astfel că avem nevoie de o reţea europeană de transport integrată care să poată permite acest export de resurse energetice.

Având în vedere aceste aspecte, consider că este important ca România să susţină în continuare strategia energetică a Comisiei Europene şi să sprijine acţiunile Uniunii Europene de a răspunde corespunzător problemelor ce ţin de securitatea energetică.

De asemenea, politica de bandwagoning a Ungariei în relaţia cu Federaţia Rusă trebuie atent supervizată, iar România trebuie să solicite partenerilor europeni să convingă Ungaria să renunţe la această această politică, care nu dovedeşte decât slăbiciune statală şi lipsă de viziune politică.