Parliamentary debates

Domnul Clement Negruţ:

"Regionalizarea pentru români şi România"

Subiectul regionalizării este unul important şi controversat în acelaşi timp. Reorganizarea administrativ-teritorială a României s-a aflat şi pe agenda politică a Guvernului Boc, pe vremea când actuala putere se afla în opoziţie şi respingea cu vehemenţă ideea reorganizării administrativ-teritoriale. Astăzi, împărţirea administrativă a României în regiuni de dezvoltare reprezintă pentru guvernarea USL una din priorităţile politice ale anului 2013.

În lipsa unui proiect concret de regionalizare, care să fie supus dezbaterii publice, se poartă discuţii aprinse pe numărul regiunilor, capitala de regiune, cine va conduce aceste regiuni şi cum vor fi aleşi conducătorii, dar poate mai importante sunt principiile care stau la baza acestui proces, obiectivele acestei regionalizări şi ce se doreşte să se obţină prin regionalizare.

Regionalizarea nu trebuie făcută după ureche. În realizarea acestei reorganizări administrativ-teritoriale trebuiesc luate în considerare anumite principii de natură istorică, socio-culturală, geografică, economică sau de mediu, iar factorul principal decident, ignorat până în momentul de faţă de guvernarea USL, este populaţia.

Obiectivul regionalizării ar trebui să fie realizarea unor structuri administrative caracterizate prin flexibilitate şi adaptabilitate, dar soluţia optimă nu poate fi găsităîntr-o perioadă de timp de câteva luni, aşa cum doreşte domnul viceprim-ministru Liviu Dragnea.

Să ne aducem aminte că până la Revoluţia din decembrie 1989, organizarea administrativă a teritoriului statului a constituit pentru regimul comunist un instrument important, pe care l-a folosit pentru a-şi realiza interesele, pentru a-şi domina supuşii, în care interesele locuitorilor din comune şi oraşe contau mai puţin. Acţionând statornic în acest sens, regimul comunist a desfiinţat în mod abuziv numeroase sate, comune şi judeţe, multe dintre ele cu atestări documentare de secole.

Regionalizarea nu trebuie săînsemne naşterea unui oraş şi moartea altuia, regionalizarea înseamnă crearea unor centre puternice, cu atribute diferite, astfel încât resursele şi puterea să nu fie concentrate într-un singur oraş. Trebuiesc stabilite principii clare în realizarea regiunilor şi desemnarea capitalei de regiune.

Prin declaraţia politică de astăzi îmi aduc votul şi susţinerea pentru ca Alba Iulia să devină capitală regională. De ce Alba Iulia? La Alba Iulia a avut loc Marea Adunare Naţională de la 1 decembrie 1918, care a stat la baza înfăptuirii unirii Transilvaniei şi a Banatului cu Regatul României. Alba Iulia este capitala de suflet a Românei. Un argument în plus pentru ca Alba Iulia să devină capitală regională.

Patrimoniul cultural deosebit al oraşului, reprezentat de Cetatea Vauban, restaurată prin proiecte cu finanţare europeană, şi existenţa Universităţii "1 Decembrie 1918", instituţie de învăţământ superior cu aproximativ 7.000 de studenţi, fac din Alba Iulia un centru cultural şi universitar al zonei.

Din punct de vedere administrativ Alba Iulia este centrul Agenţiei Regiunii de Dezvoltare Centru şi cuprinde judeţele Alba, Braşov, Sibiu, Harghita, Covasna, Mureş. În Alba Iulia îşi are sediul central Agenţia Naţională a Zonei Montane, precum şi Federaţia Agenţiilor Române de Energie - FAREN.

La Alba Iulia funcţionează singurul birou de reprezentanţă al ARE (Ansamblul Regiunilor Europene) din Europa Centralăşi de Sud-Est, care reprezintă cea mai largă reţea independentă a regiunilor de pe continentul european, reunind peste 250 de regiuni din 35 de ţări şi 16 organizaţii interregionale.

Regionalizarea este o parte importantăîn procesului de reformă a statului, este un proces de durată, care nu se încheie într-o zi şi nu poate fi realizat printr-o asumare de răspundere.

În încheierea declaraţiei politice vin cu o propunere pentru domnul viceprim-ministru Liviu Dragnea, ca odată cu organizarea referendumului pentru Constituţie să acordăm posibilitatea românilor să se pronunţe şi asupra regionalizării.