Parliamentary debates

Domnul Cornel-George Comşa:

"De Ziua Internaţională a Limbii Materne să nu uităm de românii din străinătate"

În 21 februarie am celebrat Ziua Internaţională a Limbii Materne, o sărbătoare care are ca scop promovarea limbilor materne, diversitatea culturală şi multilingvismul. Adoptată de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite încă din 1999, Ziua Internaţională a Limbii Materne ar trebui să ne reamintească nu numai de diversitatea lingvistică şi culturală care caracterizează Europa şi întreaga umanitate, ci ar trebui să ne aducă aminte şi de suferinţele celor care nu pot să se exprime în limba maternă şi să îşi educe copiii astfel.

Zeci de mii de vorbitori de limbă română ca limbă maternă din Bulgaria, Serbia, Ungaria, Ucraina şi din regiunea secesionistă Transnistria nu pot sau întâmpină mari greutăţi în încercarea lor de a-şi păstra moştenirea culturală şi lingvistică, de a vorbi în public limba română şi de a-şi da copiii la şcoli cu predare în limba română.

România oferă drepturi importante minorităţilor naţionale, în încercarea de a le ajuta să-şi păstreze şi să-şi promoveze patrimoniul cultural propriu, precum şi alte drepturi lingvistice în comunităţile în care o minoritate etnică este preponderentă. Din păcate, statele din jurul nostru nu oferă nici măcar drepturi minimale pentru minorităţile etnice şi culturale, încălcând de multe ori drepturile constituţionale pe care aceştia le au în statele-gazdă şi încercând permanent să îi asimileze.

În Bulgaria, românii de pe malul bulgăresc al Dunării încă întâmpină greutăţi în a-şi educa copiii în limba maternă, iar autorităţile locale şi naţionale susţin un proces deliberat de asimilare a minorităţilor. În Serbia, românii din Voivodina şi alte regiuni din vestul acestei ţări se bucură, cel puţin legal, de folosirea limbii române în şcoli şi administraţia publică. Dar autorităţile sârbe susţin în continuare limitarea acestor drepturi şi uneori apelează la coerciţie şi ostracizare socială pentru a forţa înscrierea copiilor în şcolile cu predare în limba sârbă. De asemenea, autorităţile sârbe şi Biserica Ortodoxă a Serbiei atacă constant bisericile creştin-ortodoxe, refuză să elibereze autorizaţii de construcţie pentru noi biserici şi nu intervin atunci când comunităţile românilor sunt atacate de grupuri şi indivizi aparţinând unor formaţiuni naţionaliste sau neofasciste.

În Ungaria, comunităţile româneşti din apropierea graniţei cu România nu sunt cu adevărat reprezentate în organismul naţional care reprezintă minorităţile naţionale, reprezentantul acestei comunităţi nefiind un etnic român. De asemenea, accesul la unităţi de învăţământ în limba română sau care să aibă cursuri de limba română este limitat, mulţi etnici români din Ungaria preferând să-şi trimită copiii la şcoală în oraşele de graniţă din România.

În Ucraina, în urma schimbării de putere de la începutul anului 2014, legea care stabilea limbi regionale oficiale, printre care şi limba română în nordul Bucovinei, a fost aproape abrogată. De asemenea, autorităţile naţionale din Ucraina au fost acuzate că urmăresc să limiteze accesul românilor la educaţie în limba maternă şi că recrutează cu preponderenţă noi soldaţi din rândul minorităţilor naţionale.

În Transnistria, cele 2-3 licee de limbă română, insule de latinitate într-o mare slavă, sunt supuse unor atacuri constante din partea autorităţilor secesioniste. Transportul şi importul de cărţi şi manuale în limba română este interzis, iar aparatul de poliţie din Tiraspol agresează profesorii şi elevii liceelor în limba română.

Având în vedere cele de mai sus, consider că este esenţial ca România să acţioneze mai eficient pentru asigurarea drepturilor lingvistice şi culturale ale comunităţilor de români din proximitatea României. Este datoria noastră să îi ajutăm pe aceşti români să îşi păstreze moştenirea culturală şi să ajutăm la dezvoltarea ei.

Legislaţia europeană privind drepturile minorităţilor etnice ne oferă suficiente instrumente şi argumente pentru a convinge statele vecine să ofere drepturi egale şi să respecte drepturile lingvistice ale românilor de pe teritoriul lor.