Parliamentary debates

Domnul Vasile Mocanu:

"Ne mai gândim la viitor?"

Au trecut 22 de ani de la Revoluţia din decembrie 1989. S-a scurs mai bine de o generaţie, de când românii au rupt, să sperăm că pentru totdeauna, lanţurile unui sistem opresiv; 22 de ani de când milioane de oamenii au ieşit în stradă, recâştigându-şi libertatea şi demnitatea!

Privim cu oroare acum la ce se întâmplă în aceste zile în Coreea de Nord şi la cum arată această ţară după circa 50 de ani de comunism. Milioane de oameni bocesc împreună, la comandă, sau pur şi simplu sincer, moartea conducătorului iubit. Deşi economia ţării nu mai poate asigura de mult un trai decent populaţiei, poporul este distrus pentru că a rămas fără conducătorul suprem. Ne strânge în spate când vedem astfel de imagini, pentru că ne gândim la dictatura prin care am trecut şi noi.

Şi totuşi, şi în România, tot mai mulţi români spun că era mai bine înainte. Şi nu mai este vorba doar de o nostalgie firească după anii tinereţii, ci despre consolidarea unui puternic sentiment de regret. Dar cum poţi regreta un dictator? O dictatură?

Privind însă la cum arată România de azi, la 22 de ani de la căderea comunismului, te încearcă o mare dezamăgire. A dispărut de mult solidaritatea dintre români. E multă vrajbă peste tot, între generaţii, între categoriile sociale, între profesii, între cei din sectorul de stat şi cel privat, ba chiar între vecinii de la ţară sau de la oraş. Recent, am văzut că şi revoluţionarii au început să se certe între ei.

Spuneam că a trecut o generaţie de la căderea comunismului. O generaţie care se consideră sacrificată pe altarul unei tranziţii care pare că nu mai duce nicăieri. Eu cred că a venit vremea ca, rememorând trecutul, să privim mai ales spre viitor.

Românii au nevoie de cu totul altceva decât viaţa plină de sărăcie pe care o trăiesc acum!