Parliamentary debates

Doamna Tamara-Dorina Ciofu:

"Extinderea legislaţiei privind violenţa domestică"

Săptămâna trecută am sărbătorit Ziua Internaţională a Drepturilor Copilului, ce marchează semnarea Convenţiei ONU cu privire la drepturile copilului, în data de 20 noiembrie 1989. Ziua Drepturilor Copilului ne obligă să privim spre legislaţia românească care ar trebui să ocrotească familia. Legea nr.217/2003 privind prevenirea şi combaterea violenţei în familie a instituit ordinul de restricţie pentru victimele violenţei domestice, însă, potrivit statisticilor, acesta nu îşi atinge scopul întotdeauna.

Astfel, anul trecut, din 139.401 apeluri înregistrate la 112 privind cazuri de violenţă în familie, doar 2543 s-au concretizat în cereri de emitere a unui ordin de protecţie, înregistrate la instanţele judecătoreşti, iar din aceste cereri, 43,6%, adică 1070, au fost admise şi s-au emis ordine de protecţie.

În general, legislaţia românească protejază femeile, care sunt adesea victimele abuzurilor în familie. Însă, reglementări speciale pentru copii nu există. Copiii sunt adesea victimele nevăzute ale violenţei domestice, aceştia nu pot formula plângeri, nu pot cere ordine de restricţie, şi mai ales, nu deţin informaţii despre drepturile lor şi obligaţiile adulţilor.

Copiii din România merită o legislaţie coerentă, cuprinzătoare şi corectă care să îi protejeze faţă de adulţii care nu iau în serios rolul lor în familie. Copiii ce cad victime ale violenţei domestice au dreptul la servicii specializate care să ofere asistenţă juridică, medicală şi consiliere psihologică.

Respectarea, promovarea şi exercitarea drepturilor copilului, trebuie să asigure o dezvoltare deplină şi armonioasă a personalităţii fiecărui copil. Drepturile copilului în România înseamnă realizarea unui echilibru între trei componente esenţiale: copilul, familia şi societatea. Fără o legislaţie completă care să protejeze nu numai femeile care cad victime violenţei domestice, ci şi copiii, nu putem avea o societate sănătoasă.