Parliamentary debates

Domnul Viorel Palaşcă:

"Nokia şi alţi investitori pleacă. Guvernul Boc de ce rămâne?"

Plecarea companiei Nokia din România, a şaptea mare companie din România în clasamentul cifrelor de afaceri pentru anul 2010 cu o valoare de 6,76 miliarde lei, a încins spiritele săptămâna trecută. Luat prin surprindere de decizia conducerii companiei finlandeze, Guvernul a mimat o şedinţă de urgenţă la finalul căreia, doamna Vass, consilier al primului-ministru, se certa cu jurnaliştii cerându-le să nu politizeze subiectul şi să primească ca atare vestea ce derivă dintr-un calcul rece, managerial al celor de la Nokia.

Ne-am fi aşteptat cu toţii ca această veste să ne fie transmisă de însuşi premierul Boc, care, pe vremea când era primar al Clujului, se mândrea nevoie mare cu această investiţie, imaginându-şi deja cum vor răsări în parcul industrial de la Jucu, fabrici şi uzine "şi nu vedea dezvoltându-se numai fabrici, ci şi propria carieră" după cum titra ziarul german Frankfurter Allgemeine Zeitung, în mai 2009. Atunci era primar, acum e premier.

Despre cariera politică a domnului Boc nu merită să comentez, însă despre trendul investiţiilor în România ultimilor ani, da. Investitorii nu s-au înghesuit în parcul industrial de la Jucu, de când domnul Boc e premier, cum de altfel nu s-au înghesuit niciunde în ţară. Din contră, au fost puşi pe fugă de politica fiscală dezastruoasă promovată de actualul Guvern - costuri mai mari cu forţa de muncă prin creşterea CAS-ului, creşterea TVA-ului etc.

Cum să nu politizăm subiectul când deciziile privind politicile fiscale în orice ţară sunt luate de către Guvern? Acolo unde există Guvern responsabil, pentru că la noi Guvernul Boc are alte preocupări, care toate coincid cu ale domnului preşedinte Băsescu - regionalizare, comasarea alegerilor, modificarea Constituţiei, tăierea subvenţiilor la căldură, votul prin corespondenţă etc.

De 2 ani încoace prăbuşirea investiţiilor străine în România nu mai îngrijorează pe nimeni din acest Guvern. Poate doar la nivel declarativ, când ni se spune că vor pleca şi alţii. "E un fenomen la care trebuie să ne aşteptăm", ne-a liniştit preşedintele Traian Băsescu. Aşa cum ne resemnăm în faţa unui dezastru natural, care e tot un fenomen, tot aşa ar trebui să procedăm şi în situaţia de faţă. Este revoltător cum actualii guvernanţi îşi ascund incompetenţa în spatele crizei globale şi abandonează economia acestei ţări pentru interese mărunte şi meschine, totul pentru a se menţine la putere şi după 2012.

Fenomenul însă este unul curios. Ne resemnăm în faţa plecării Nokia şi a altora care vor urma, iar pe de altă parte, preşedintele Traian Băsescu face lobby puternic pentru proiectul de la Roşia Montană, invocând birocraţia excesivă care blochează investiţia şi punând presiune pe autorităţi să avizeze favorabil proiectul. Ipocrizie, interese financiare, populism? Cum se poate caracteriza această duplicitate a puterii actuale?

În discursul său, Traian Băsescu prezintă lucrurile de parcă Boc este premier de o zi, iar situaţia de fapt se datorează altora. Caracterul oamenilor se deconspiră mai ales în astfel de cazuri, când e mai facil să găseşti alţi vinovaţi decât propria persoană. Rezolvarea unei crize începe cu o analiză obiectivă a cauzelor, şi nu cu o eschivă prin care responsabilitatea este aruncată spre o altă zonă neimplicată decizional. O criză de imagine întotdeauna are în spate o criză managerială, iar o criză managerială se poate soluţiona cu schimbarea întregii echipe şi mai ales cu adoptarea unei alte viziuni.

În concluzie, eşecul acestei investiţii strategice, cum o cataloga însuşi preşedintele Băsescu, atrage după sine schimbarea principalilor actori implicaţi în atragerea şi menţinerea investiţiilor mari străine. În cazul de faţă, dar şi pentru cazurile viitoare profeţite de locuitorul de la Cotroceni, Boc şi întreaga echipă din Palatul Victoria trebuie să îşi dea demisia.