Parliamentary debates

Doamna Neviser Zaharcu:

"Să facem front comun pentru stoparea scăderii natalităţii!"

Una dintre preocupările actuale ale Comisiei pentru sănătate şi familie din Camera Deputaţilor, şi implicit a mea, este identificarea celor mai reuşite soluţii pentru a rezolva problemele acute generate de situaţia dramatică a natalităţii şi a mortalităţii infantile din România. Membrii comisiei au ajuns la un consens asupra faptului că avem nevoie de strategii adecvate şi clarificări generatoare de politici publice în legătură cu evoluţia îngrijorătoare a natalităţii din ţara noastră, care s-a înjumătăţit în ultimii 25 de ani.

Estimările sociologice confirmă că, în cazul continuării declinului natalităţii, populaţia României va scădea la aproximativ 15 milioane de oameni în anul 2050, fapt ce va avea efecte nefaste pentru viitorul ţării. În consecinţă, s-a luat decizia unanimă de a se organiza o dezbatere amplă, în cadrul comisiei parlamentare de specialitate, unde să fie invitate toate instituţiile, asociaţiile şi celelalte organisme implicate în bunul mers al sănătăţii româneşti, pentru a se găsi remediile potrivite reglementării acestei stări de fapt, atât din punct de vedere legislativ, cât şi executiv. La discuţii vor participa reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii, ai Colegiului Medicilor, CNAS, Asociaţiei Medicilor de Familie, Asociaţiei Medicilor Pediatri, dar şi ai ONG-urilor de profil.

Este o realitate faptul că demografia a scăzut dramatic în ultimii 10-15 ani, iar în prezent există comunităţi în care numărul copiilor a scăzut atât de mult, încât este extrem de costisitor să îţi imaginezi că se poate susţine o educaţie de calitate, în comunităţile în care sunt foarte puţini copii. Statisticile indică că, de la 2,2 copii la o femeie în 1989, valoare cu puţin superioară celei necesare unei înlocuiri simple a generaţiilor, rata fertilităţii totale a coborât la doar 1,3 copii la o femeie în anul 1995 şi s-a menţinut cu uşoare variaţii la acest nivel până în anul 2010. În aceste condiţii, soluţiile aşteptate din partea statului sunt multiple, dar, în opinia mea, nu trebuie să ne raportăm doar la creşterea cuantumului indemnizaţiei pentru creşterea copilului.

Personal, am propus ca, pe lângă deciziile instituţionale privind încurajarea tuturor mecanismelor aferente creşterii natalităţii, este imperios necesar să îmbunătăţim situaţia medicilor pediatri şi neonatologi, prin acordarea unor sporuri salariale care să-i determine nu numai să rămână în sistemul de stat, ci şi să aleagă această specializare dificilă în timpul facultăţii. Statul trebuie să conştientizeze faptul că este mult mai dificil de îngrijit şi tratat un copil cu probleme decât un adult, iar stimularea medicilor pediatri şi neonatologi trebuie iniţiată încă din timpul rezidenţiatului, pentru a determina opţiunea viitorilor medici pentru aceste specializări deficitare.

În paralel, consider că statul trebuie să dinamizeze măsurile îndreptate spre sprijinirea tinerilor, atât de a-şi întemeia o familie, cât şi de a avea copii. Avem nevoie de creşterea natalităţii şi a sporului natural, de reconfigurarea pozitivă a demografiei, de măsuri stimulative pentru menţinerea tinerilor în ţară. Aceste deziderate pot fi atinse prin majorarea implementării politicilor şi măsurilor guvernamentale existente, mă refer la asigurarea unui număr îndestulător de locuri de muncă, precum şi prin accesarea mai consistentă a programelor "Prima casă" şi "Prima maşină."

Este adevărat că există în prezent aceste programe destinate în principal tinerilor, la cele menţionate adăugând gratuitatea analizelor şi tratamentului gravidelor, însă pentru remedierea conjuncturii dificile existente în prezent avem nevoie de şi mai multe măsuri, îndreptate în mod direct către tinerii beneficiari. Susţin că este nevoie de acordarea unui ajutor financiar la scară naţională adresat tinerilor pentru a-şi înfiinţa o familie, deoarece este cât se poate de clar că în lipsa unor decizii stimulative în acest sens, România va continua trendul descendent manifestat în ultimii ani. În consecinţă, pentru a rămâne în ţară şi a-şi făuri o familie, tinerii au nevoie de locuri de muncă şi o locuinţă, indispensabile în acest moment şi, totodată, cel mai greu de obţinut. Nu în ultimul rând, fac un apel şi către ONG-urile care au ca preocupare principală sănătatea şi familia, pentru a se implica mult mai concret şi direct în acţiunile de accelerare a obţinerii de fonduri europene pentru diferite proiecte destinate tinerilor şi a creării de noi locuri de muncă. În aceste acţiuni este nevoie şi de implicarea decidenţilor politici, atât a parlamentarilor, cât şi a autorităţilor locale, cel puţin pentru a informa corect populaţia, îndeosebi tinerii, în legătură cu drepturile avute conform legislaţiei în vigoare, dar şi cu modalitatea de accesare a fondurilor europene.

Cele mai importante măsuri care ar putea veni în ajutorul cuplurilor de a avea copiii pe care şi-i doresc vizează: grădiniţele cu orar prelungit care ar permite femeilor să lucreze; înfiinţarea grădiniţelor şi creşelor de către angajator pentru a oferi părinţilor opţiunea să fie aproape de copii; un program de lucru flexibil pentru creşterea timpului pe care tinerii părinţi îl alocă familiei şi casei. Alte măsuri care ar putea duce la creşterea natalităţii sunt condiţiile mai bune de viaţă, în special facilitarea accesului tinerilor la locuinţe; programe de dezvoltare rurală; creşterea accesului şi calităţii serviciilor de sănătate a reproducerii, inclusiv de planificare familială.

În definirea şi structura unei strategii pentru dezvoltare durabilă, populaţia este elementul central şi din această perspectivă una din componentele strategiei trebuie să fie stoparea derapajului demografic. Scăderea natalităţii are implicaţii mai mari, în comparaţie cu celelalte fenomene, în declinul demografic actual şi mai ales pe termen lung şi foarte lung, deoarece contribuie la scăderea populaţiei şi la deteriorarea structurii pe vârste a acesteia.

Sunt doar câteva idei şi propuneri avute în vedere de mine şi colegii mei din Comisia pentru sănătate şi familie a Camerei Deputaţilor în vederea depăşirii acestui impas al natalităţii naţionale. România are nevoie de o viziune realistă asupra dezvoltării economice şi sociale pentru următoarele decenii şi sunt convinsă că putem contura strategii coerente şi pragmatice pentru îndreptarea situaţiei actuale.