Parliamentary debates

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Între timp, a venit şi doamna deputat Leonida Lari. Îi dau cuvântul. Este ultimul intervenient din prima parte a şedinţei noastre. Vă rog.

Doamna Leonida Iorga Lari:

Stimaţi colegi,

Trăim nişte timpuri grele. Dacă un savant, care se chinuie o viaţă pentru o invenţie, un poet care are nopţi de nesomn pentru un poem, un actor care pregăteşte în detaliu un rol, un pictor care pur şi simplu îşi scrijelează sufletul pe pânză este un nimic, un amărât sau sunt nişte amărâţi, nişte fiinţe inutile societăţii. De ce? Din cauza acestor mici ciocoi cu care s-a procopsit neamul românesc de la o vreme încoace. Acum, locul artelor frumoase şi eterne l-au luat exhibiţiile trucului trecător, prezentări de fotomodele, dansatoare şi alte minuni de astea, preferate de fanii banului care-şi zidesc mausolee încă în timpul vieţii. Ce să facă sărmanii marii artişti lângă aceşti bogaţi dar ciocoi foarte mici ca statură spirituală, în faţa cărora presa prostită pur şi simplu salivează de încântare. Şi toate astea în timp ce bătrâni şi copii nu au măcar pâinea cea de toate zilele. Şi ca să nu vorbesc în pustiu, am să vă ofer un exemplu la îndemâna tuturor.

Nu e om în România să nu ştie că Nichita Stănescu a fost şi este un mare poet al românilor, că opera sa a adăugat karate de aur la imaginea ţării, acasă şi dincolo de hotarele ei. Şi totuşi, puţini ştiu că, după moartea sa, au rămas de izbelişte două femei: mama, care a dat viaţă unui asemenea talent, şi sora. La fel, puţini ştiu că ambele femei sunt bolnave şi o duc foarte greu. Sunt momente când nu le ajung bani pentru medicamente şi alimente.

Mă întreb, oare nu e o enormă ruşine pentru statul român să nu întoarcă măcar un sfert din karatele de aur donate din inspiraţia divină a lui Nichita Stănescu? Dar aceste două femei nici măcar această milostenie nu cerşesc. Îşi cer pur şi simplu dreptul de a li se întoarce casa pe care au avut-o, casa familială de la Ploieşti. Această casă, conform dosarului 69, încă din 2 mai 1996 trebuia să le parvină posesorilor ei. În Decizia nr.488 a Consiliului Judeţean Ploieşti de aplicare a Legii 112, se confirmă că li se cuvine casa sau despăgubire pentru ea. Este un bun luat familiei Stănescu şi ultimul termen era data de 26 mai 1998.

După câte cunosc, actualul ministru al culturii, domnul Ion Caramitru, a fost nu numai un admirator al poeziei lui Nichita Stănescu, ci un apropiat al casei. În virtutea funcţiei ce o deţine, putea de mult să repare acest rău adus familiei Stănescu, mai cu seamă că a fost atenţionat de către mine la Comisia de cultură şi mass-media a Camerei Deputaţilor, ba chiar a făcut nişte promisiuni, stându-i în putere bineînţeles să rezolve problema, casa-muzeu Stănescu intrând în atribuţiile sale de ministru al culturii. Dar viaţa-i viaţă şi oamenii sunt cum sunt. Când poetul Nichita Stănescu era în aura gloriei sale, Caramitru şi alţi ciocoi erau lângă el. A fost destul să moară Nichita Stănescu, ca acest Caramitru şi toţi ciocoii de pe lângă el să dispară; pur şi simplu dispar în ceaţă. Ce le pasă lor că au mai rămas nişte suflete chinuite după moartea poetului pe pământ! Prost soi de oameni, ar fi zis cineva. Prost soi de oameni, care îşi închipuie că viaţa şi moartea sunt la distanţe magnifice. Între viaţă şi moarte e o distanţă cât un vârf de ac şi pe acest vârf de ac se face mare decizie şi cumplit va fi pentru ciocoii mici care-şi bat joc de artiştii mari şi după moartea lor.

Dar, deocamdată, trăim aceste triste timpuri. Mulţumesc.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Cu aceasta, prima parte a şedinţei noastre s-a încheiat. O să rog Departamentul de pregătire a şedinţelor să-mi aducă prezenţa. Rog şi pe celălat secretar să vină, pe domnul secretar Ciontu, şi rog grupurile să vină în sală.

Domnul Andrei Ioan Chiliman:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vă anunţ că din totalul celor 343 de deputaţi, şi-au înregistrat prezenţa la lucrări 244, sunt absenţi 99, din care participă la alte acţiuni parlamentare 95. Cvorumul prevăzut de art.128 din regulamentul nostru este întrunit.

Totuşi, pentru ca să fie cuprins în stenogramă, cvorumul de lucru este de 172 minus 95, adică de 77. Deci, participă la alte acţiuni 14 membri ai Guvernului, 5 colegi sunt în misiuni în strinătate şi mai lucrează aşa: 5 colegi în Comisia parlamentară de anchetă pentru evaluarea situaţiei Societăţii Române de Televiziune; 11 la Comisia de anchetă privind situaţia economiei forestiere; 9 la Comisia specială pentru elaborarea şi completarea regulamentului; 29 la Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport; 22 la Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. În total 95 de deputaţi.

Eu o să rog Departamentul tehnic să informeze pe colegii care sunt în diverse comisii că la ora 11,30 s-au stabilit voturi finale şi la 11,15 să vină în sală pentru aceste voturi finale.

În acest moment, noi avem teoretic un cvorum de lucru asigurat. Rog să verificăm cvorumul de lucru, domnilor secretari, ca să putem trece mai departe.

Domnii secretari mă informează că suntem în cvorumul de lucru.