Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

O invit la microfon pe doamna deputat Leonida Lari şi ultimul vorbitor prezent înscris pe listă domnul Ráduly Róbert.

Doamna Leonida Iorga Lari:

Stimaţi colegi,

Recent, în ţară, cât şi în afara hotarelor ei, au avut loc evenimente care nu trebuie să ne scape atenţiei. Continua pregătire a României pentru Summitul de la Praga, ceea ce sună bine, deci premierul Năstase ne preîntâmpină să nu facem o obsesie cu NATO. Continua împingere a Basarabiei în braţele CSI, ceea ce sună rău, iau amploare demonstraţiile tinerilor basarabeni, iar Preşedintele Iliescu ne declară că e o treabă care priveşte Republica Moldova, că România nu are nici un amestec. Da, acum nu are de ce să se amestece. E corect gestul de reţinere din punct de vedere politic, pentru ca ţara să-şi atingă obiectivele propuse. Dar în 1991, pe când în Basarabia era un Guvern proromânesc, în frunte cu Mircea Druc, cu care se putea coopera frăţeşte, conducerea din Ţara-Mamă putea să se amestece, liber, Imperiul Sovietic fiind în agonie. Dar Ţara-Mamă de atunci încerca să încheie tratat cu muribunda Uniune Sovietică peste capetele românilor-basarabeni, după care a urmat războiul pe Nistru, după care a fost înăbuşită mişcarea de eliberare naţională, după care prezentul ne oferă astăzi revolta justificată a copiilor împotriva puterii comuniste, de fapt filoruse, pentru limba română şi istoria românilor.

Dar vă imaginaţi că ei, fiind copii, au scăpat de anchete, interogatorii, la fel şi profesorii! În şcolile, liceele din Chişinău a început o întreagă teroare. Se încearcă depistarea micilor patrioţi. Bine măcar că nu sunt ucişi, precum prin 1988-’89, erau persecutaţi patrioţii adulţi, cărora li se aplica un tratament mult mai sever. Dacă ne-am lua după puterea de gândire a Preşedintelui Dumei de Stat a Rusiei, Ghenadi Selezniov, apoi echipa Voronin ar trebui la nevoie să folosească şi forţa. Dar Voronin, de pe când era ministru de interne, ştie că asta nu miroase a bine. Tocmai de aceea evită să vină cu arme peste mulţimi, însă intenţionează altceva – să facă un referendum, la care să participe şi Transnistria, deci şi Armata a 14-a, dar cine ştie, şi alte trupe străine dizlocate pe acolo.

În privinţa aceasta, colonizatorii sunt maeştrii marilor manevre. Nu în van, la comemorarea combatanţilor căzuţi în Transnistria pe 2 martie a.c., expreşedintele Republicii Moldova, Mircea Snegur, a declarat fără umbre de echivoc în ce priveşte acel război inegal, mai degrabă măcel, că totul s-a organizat la indicaţiile Moscovei, că s-au deschis depozite de armament ale Armatei a 14-a şi cazacii, mai bine zis puşcăriaşii veniţi de pe aiurea, au constituit o armată mai mare şi mai bine înzestrată ca armata naţională a Moldovei.

În acelaşi context, eu vreau să spun că nu e bine când doi oameni, care luptă pentru aceleaşi idei, sunt într-o relaţie de animozitate. Am în vedere cazul de la Antena 1, de la Tucă-show, altercaţia dintre Iurie Roşca şi Ilie Ilaşcu.

E trist că s-a întâmplat aşa ceva, dar ţin să menţionez că Ilie Ilaşcu a fost membru al FPCD, actual PPCD, a stat nouă ani în puşcărie – el, şi nu Iurie Roşca – şi ruşii nu ţin la zdup un om din mare simpatie. Aşadar, nu era cazul ca Iurie Roşca să-l atace pe Ilie Ilaşcu, precum l-a atacat, precum i-a atacat de altfel în presă şi pe alţi scriitori şi luptători care l-au promovat şi l-au susţinut.

Faptul că unii dintre intelectualii din Basarabia au fost nevoiţi să se refugieze în ţară, nu este numai din cauza pericolului de a fi răpuşi în Basarabia, cum au fost răpuşi şi alţii. Pericol care pe Iurie Roşca nu-l păştea pe atunci. Poate abia acum îl va paşte pentru organizarea acestor manifestaţii.

Deci, nu atât teama de moarte ne-a adus în Ţara-Mamă, cât interesul pur naţional de a afla ce oare se întâmplă la centru, că, oricât am lupta noi în Basarabia, totul se îneacă în sânge şi în suferinţă. Putem lupta încă 100 de ani, dacă ne dă viaţă Dumnezeu, şi tot la represalii în sânge ajungem.

Aşa că, e timpul s-o încheiem cu atacurile unii împotriva altora. În loc să dăm unii în alţii, acum ar fi cazul să ne strângem rândurile, căci destinul nu ne surâde deloc la porţile cetăţii. Să ne amintim, de exemplu, că acest domn Selezniov, cu ultimele sale declaraţii, a pus lumea pe gânduri.

De fapt, ştiam ce hram poartă încă acum un an. Într-o discuţie cu el la Ambasada Rusiei, unde am fost trimisă de către senatorul Corneliu Vadim Tudor cu un mesaj în privinţa eliberării lui Ilaşcu, la un moment dat, i-am zis: "proorocii ruşi spun că a fost o greşeală a Rusiei de a se extinde pe teritorii străine şi că, oricum, odată şi odată le va întoarce teritoriile ţărilor păgubite". La care frază, mi-a răspuns negru de supărare: "Eu nu ştiu ce spun proorocii, dar ştiu că în 10 ani vom federaliza Republica Moldova şi, adio, unirea cu România".

Atenţie, atenţie mare, stimaţi politicieni români! Odată ce a indicat şi termenul de 10 ani, înseamnă că au deja o strategie de luptă, iar noi, măcar una de apărare nu avem.

Totuşi, consider că Vladimir Putin e un tip inteligent şi instruit şi nu se va porni iarăşi cu cotropirile, precum predecesorii săi.

Aşadar, ce reiese de aici? Dacă România se îndrepta spre U.E. şi NATO încă prin 1991, atunci, altă făină se măcina la moară. Dacă eram mai hotărâţi în alegerea noastră, acum, poate, ar fi mai aproape de aceste structuri împreună cu Basarabia.

Un înalt demnitar occidental a spus zilele acestea că Republica Moldova este o problemă a Europei. Orice ar spune comisarii europeni care conduc destinele ţărilor, problema dată este şi a României; ba, în primul rând a României. Că acum, odată cu posibilitatea intrării în U.E. şi în NATO e tardiv să mai vorbim pe această temă, este o altă chestiune.

Iar la Bucureşti, duminică, 3 martie a.c., domnul Brucan spunea că acţiunea de protest de la Chişinău a uluit întreaga Europă, că l-a impresionat chiar şi pe dânsul, din cauza amplorii pe care a luat-o. Asta-i amploare? I-aş zice eu domnului Brucan. 80 de mii, 100 de mii de oameni? Păi, în 1989-’90, mişcarea de eliberare naţională din Basarabia adunase în centrul Chişinăului peste un milion de oameni, care cereau unirea cu România. Şi Ţara-Mamă nu s-a sincronizat în timp cu Basarabia, pentru că, mă rog, avea probleme cu fosta URSS.

Acestea sunt erorile trecutului, pe care trebuie să le recunoaştem cu toţii, ca să putem merge mai departe.

De altfel, domnul Brucan, în mod indirect, îmi dă dreptate.

La întrebarea domnului Mândruţă: care ar fi condiţia decisivă pentru intrarea României în NATO? a răspuns fără înconjur: fireşte, formula de colaborare cu Rusia. Şi conducerea României ce va face atunci?

Deja, din declaraţiile liderilor PSD transpare clar că va spune din nou: renunţăm la Basarabia, o lăsăm în zonă de influenţă rusească. Altă cale nu e. astfel, declaraţia domnului Selezniov, că în 10 ani Rusia va federaliza Basarabia şi populaţia românească de acolo se va topi într-o masă de oameni fără limbă, istorie, etnie, nişte români, nişte ruşi, vedem că prinde contur.

Ei, bine, fraţi români de la PSD, câteva generaţii de români basarabeni au fost de acum nimicite. O nimiciţi pe această nouă generaţie, care în 12 ani de zile a învăţat şcoală românească, s-a adăpat la cultura românească, credeţi dumneavoastră că vă va ierta Dumnezeu şi pentru asta?

Dacă tot ţineţi de sfaturile diferiţilor demnitari, atât ruşi, cât şi europeni, vă rog, mai sfătuiţi-vă încă o dată cu dânşii să fie găsită o altă soluţie!

O Europă bătrână şi civilizată mai are resurse analitice pentru a o găsi, pentru că nu se cuvine să scape de moarte împingându-i în braţele ei pe fraţii tăi de suflet şi de sânge. Păcatul atrage după sine pedeapsa, spune Biblia.

Vă mulţumesc.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.