Parliamentary debates

Domnul Corneliu Ciontu:

Îl invit pe domnul Eugen Nicolăescu şi se pregăteşte domnul Vasile Mândroviceanu.

Domnul Gheorghe Eugen Nicolaescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă.

Stimaţi colegi,

Vreau să fac o declaraţie referitoare la necorelarea politicilor antiinflaţioniste dintre Guvern şi Banca Naţională.

Perspectiva evoluţiei indicatorilor macroeconomici pe primele şapte luni ale anului 2002 este în mare măsură alterată de angajamentele guvernamentale într-o serie de programe contradictorii, evident nuanţate de aplicarea Acordului Stand-By cu Fondul Monetar Internaţional.

O primă constatare scoate în evidenţă necorelarea programului de reducere a inflaţiei, administrat de Banca Naţională a României, cu cel guvernamental de aplicare în economia reală a aceluiaşi program de stăpânire a procesului inflaţionist.

De aceea, spuneam că Banca Naţională a României, prin intervenţiile sale deseori justificate a gestionat suficient de convingător o parte a programului antiinflaţionist, nesusţinut însă de Guvern, care s-a blocat de mai multe ori în relaţiile cu Fondul Monetar Internaţional, până când s-a angajat mai ferm prin scrisoarea suplimentară ce o va promova reforma economică.

Semiechilibrele macroeconomice prezentate în indicatorii statistici nu au fost reprezentative în economia reală, care a gafîit ca o locomotivă cu aburi şi care se străduieşte să înţeleagă discrepanţa dintre intenţii şi fapte.

Numai prin intervenţiile Băncii Naţionale s-au putut atenua nereuşitele guvernamentale privind salariile din domeniul bugetar şi sectorului privat al statului, precum şi a eşecurilor referitoare la arierate, la colectarea veniturilor bugetare.

Toate modificările din sistemul fiscal operate în prima parte a anului au evidenţiat că sistemul de colectare a impozitelor şi taxelor este încă tributar impozitelor directe, în special impozitului pe venit, iar această structură fiind necesar a fi contracarată de măsuri suplimentare ale băncii centrale.

Este de presupus ca anul 2002 să nu fie afectat macroeconomic de inconsistenţa sistemului fiscal pe drumul dezvoltării exporturilor, iar aprecierea monedei naţionale să nu afecteze trendul pozitiv al activităţii de export, cu efect deosebit pe creşterea economică.

În aceeaşi ordine de idei, se poate crede că se vor disemina neconcordanţele dintre cursul de schimb şi rata dobânzii active bancae ca urmare a implicării substanţiale a Ministerului Finanţelor Publice pe piaţa financiară.

Teoretic, tendinţa de scădere a dobânzilor pasive şi de menţinere a acestora la un nivel acceptabil în raport cu rata inflaţiei, superioară evoluţiei cursului de schimb leu-dolar şi leu-euro poate fi apreciată ca fiind apropiata intrării într-o normalitate relativă.

Însă anul 2003 va acumula neajunsurile de ordin conceptual existente în economia românească nerestructurată, cu un mare potenţial de escaladare a pierderilor din sectorul de stat şi implicării bugetului în acoperirea incapacităţii de plată totale sau parţiale a unui segment important al populaţiei pentru facturile aferente întreţinerii lunare.

De asemenea, anul acesta, cu toate că se vor mări cheltuielile bugetare pentru o serie de programe care îmbracă aspect social, se pare că există un angajament de menţinere a deficitului bugetar în parametri aprobaţi, ceea ce poate garanta fragilul echilibru macroeconomic.

Ca întotdeauna când măsurile vizează numai aspecte generale, dezechilibrele se manifestă în cele particulare, în toate sectoarele de activitate şi, mai ales, în viaţa de zi cu zi a oamenilor.

Economia românească nu este încă o economie de piaţă funcţională, fiind tributară intervenţiilor administrative, poate cel mai important fapt reflectându-se în deteriorarea concurenţei loiale, a competiţiei adevărate.

Factorii cei mai gravi în distorsionarea funcţionării pieţei, recunoscuţi prin măsurători, se referă la: corupţia instituţionalizată, distrugătoare a sistemului de afirmare a valorilor pieţei, tratamente preferenţiale nejustificate în sectorul economic cu capital de stat, întârzieri nepermise în privatizare, birocraţie excesivă, impuneri de bariere administrative favorabile unora în detrimentul altora.

Evident că aceste elemente sunt de domeniul Executivului care nu a reuşit să le atenueze şi astfel să aducă convergenţa măsurilor economice reale cu cele luate de banca centrală.

Din punct de vedere strict economic se poate spune că România nu a găsit drumul pentru corecţiile absolut necesare transformării economiei româneşti dintr-o economie supraponderală într-una suplă, flexibilă la cerinţele pieţei.

De aceea, România se confruntă cu un paradox: economia României creşte, are performanţe generale apreciabile, însă oamenii o duc tot mai rău şi percepţia lor este că România merge pe un drum greşit, o a doua problemă de pe agenda cetăţeanului constituind-o sărăcia.

Guvernul a fost nevoit, din diverse raţiuni, să acorde ajutoare unor categorii din ce în ce mai largi de populaţie, să utilizeze fonduri bugetare pentru alimentaţia iluzorie a copiilor, să organizeze magazine de tip economat, să se implice în aprovizionarea pieţelor agro-alimentare, să se risipească în acţiuni care aparţin de mecanismele unei economii funcţionale de piaţă.

Am speranţa că măsurile de sprijin social au fost conştientizate ca reprezentând o înrăutăţire a nivelului de trai al populaţiei, altfel există suspiciunea de campanie electorală permanentă pe banii bunilor contribuabili.

Nepotrivirea dintre ceea ce se spune şi cea ce se face are ca efect o disturbare a politicii economice generale, piaţa dând semnale că antagonismele dintre teorie şi practică sunt reale şi se regăsesc în toate structurile nefuncţionale ale economiei.

În perioada analizată se observă că prin creşterea masivă a rezervelor valutare, economiile în valută au bulversat cetăţenii, oarecum conservatori din 1990 încoace, care au renunţat în bună parte la economisirea în valută şi cumpărarea de certificate de trezorerie.

Comportamentul românesc s-a manifestat iarăşi atipic şi nu poate fi considerat predictibil până când nu se vor aşeza politicile guvernamentale, pe care le privesc afectate de conjuncturalism intern şi extern.

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc.